Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru servilism

SERVIL├ŹSM s. n. (Livr.) Caracter servil, atitudine servil─â; slug─ârnicie, servilitate. ÔÇô Din fr. servilisme.
SERVIL├ŹSM s. n. (Livr.) Caracter servil, atitudine servil─â; slug─ârnicie, servilitate. ÔÇô Din fr. servilisme.
SERVIL├ŹSM s. n. Caracter servil, atitudine servil─â; slug─ârnicie.
servil├şsm (livr.) s. n.
servil├şsm s. n.
SERVIL├ŹSM s. slug─ârnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (├«nv.) slug─âreal─â, slug─ârie, slug─ârit. (~ul unei persoane fa╚Ť─â de ╚Öefi.)
SERVIL├ŹSM s.m. (Liv.) Spirit, atitudine de supunere josnic─â; slug─ârnicie; servilitate. [< fr. servilisme].
SERVIL├ŹSM s. n. spirit, atitudine servil─â; slug─ârnicie; servilitate. (< fr. servilisme)
SERVIL├ŹSM n. livr. 1) Atitudine a celui care este servil; slug─ârnicie. 2) Imita╚Ťie oarb─â, lipsit─â de originalitate. /<fr. servilisme
servilism n. spirit de supunere josnic─â, degradare sufleteasc─â.
*servil├şzm m. (d. servil; fr. -isme). Caracter servil, slug─ârnicie.
SERVILISM s. slug─ârnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (├«nv.) slug─âreal─â, slug─ârie, slug─ârit. (~ unei persoane fa╚Ť─â de ╚Öefi.)
SERVILISM. Subst. Servilism (livr.), atitudine servil─â, servilitate (rar), obsecviozitate (livr.), slug─ârnicie, slug─ârire (fig.), slug─ârie (fig.). Docilitate, supunere, supu╚Öenie, obedien╚Ť─â (livr.), ascultare, smerenie, smerire (├«nv.). Ploconire, ploconeal─â, plec─âciune, c─âciulire, c─âciuleal─â, ├«ngenunchere, ├«ncovoiere (fig.), prosternare, prosterna╚Ťie. Umilire, umilin╚Ť─â, ├«njosire. Lingu╚Öire, lingu╚Öeal─â, lingu╚Öitur─â (rar), ling─âreal─â, periere (fig., fam.), adulare, adula╚Ťie, flatare, flaterie (rar), m─âgulire, m─âguleal─â, m─âgulitur─â; adorare, pream─ârire, glorificare (livr.), divinizare, feti╚Öism, feti╚Öizare; apologie, panegiric, ditiramb (fig.). Slug─â (fig.), slugoi (augm.), lacheu (fig.), om de paie, lichea, lichelu╚Ť─â (fam., depr.); lingu╚Öitor, ling─âu, perie (fam., depr.), periu╚Ť─â (fam., depr.), adulator, prosl─âvitor (rar), apologet, panegirist. Adj. Servil (livr.), slugarnic, obsecvios (livr.). Docil, supus, obedient (livr.), ascult─âtor, smerit; umil, plecat, aplecat, preaplecat (├«nv.). Umilit, ├«njosit, dezonorat. ├Änjositor, umilitor, dezonorant, degradant, compromi╚Ť─âtor. Lingu╚Öitor, ling─âu, laudativ, m─âgulitor, ditirambic (fig.), apologetic, elogios; m─âgulit, pream─ârit, preasl─âvit. Vb. A fi servil (docil, slugarnic), a slug─âri (fig.), a se supune, a se pleca, a se apleca (fig.), a-╚Öi pleca capul (fruntea, grumazul, genunchiul), a se smeri, a se ploconi, a se c─âciuli, a se ├«ncovoia (fig.), a se prosterna, a se ├«nchina p├«n─â la p─âm├«nt, a se t├«r├«, a se umili, a se ├«njosi, a face sluj (fig.), a sta ├«n patru labe, a da din coad─â, a se gudura (fig., depr.), a fi coada cuiva, a juca cum i se c├«nt─â, a pluti ├«n apele cuiva, a face jocul cuiva, a-i c├«nta ├«n strun─â, a-i ╚Ťine hangul. A (se) lingu╚Öi, a (se) ling─âri, a m─âguli, a flata, a adula, a peria (fig., fam.), a umbla cu periu╚Ťa, a-i c─âuta cuiva (a sc─ârpina pe cineva) ├«n coarne, a g├«dila pe cineva la inim─â, a atinge pe cineva la coarda sim╚Ťitoare, a t─âm├«ia (fig.), a-i da cu c─âdelni╚Ťa la nas; a adula; a pream─âri, a preasl─âvi (rar), a prosl─âvi, a ridica ├«n slav─â (├«n sl─âvi), a glorifica (livr.), a feti╚Öiza, a diviniza. A intra ├«n gra╚Ťiile cuiva, a se b─âga (a se v├«r├«) sub pielea cuiva, a se pune (a se lua, a se da) bine cu cineva (pe l├«ng─â cineva). Adv. Cu slug─ârnicie, slug─âre╚Öte (rar); cu supunere, cu smerenie. (├Än mod) servil, slugarnic; ca o slug─â, ca un lacheu. V. admira╚Ťie, polite╚Ťe, respect, umilin╚Ť─â.

Servilism dex online | sinonim

Servilism definitie

Intrare: servilism
servilism substantiv neutru