servilism definitie

13 definiții pentru servilism

SERVILÍSM s. n. (Livr.) Caracter servil, atitudine servilă; slugărnicie, servilitate. – Din fr. servilisme.
SERVILÍSM s. n. (Livr.) Caracter servil, atitudine servilă; slugărnicie, servilitate. – Din fr. servilisme.
SERVILÍSM s. n. Caracter servil, atitudine servilă; slugărnicie.
servilísm (livr.) s. n.
servilísm s. n.
SERVILÍSM s. slugărnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ul unei persoane față de șefi.)
SERVILÍSM s.m. (Liv.) Spirit, atitudine de supunere josnică; slugărnicie; servilitate. [< fr. servilisme].
SERVILÍSM s. n. spirit, atitudine servilă; slugărnicie; servilitate. (< fr. servilisme)
SERVILÍSM n. livr. 1) Atitudine a celui care este servil; slugărnicie. 2) Imitație oarbă, lipsită de originalitate. /<fr. servilisme
servilism n. spirit de supunere josnică, degradare sufletească.
*servilízm m. (d. servil; fr. -isme). Caracter servil, slugărnicie.
SERVILISM s. slugărnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)
SERVILISM. Subst. Servilism (livr.), atitudine servilă, servilitate (rar), obsecviozitate (livr.), slugărnicie, slugărire (fig.), slugărie (fig.). Docilitate, supunere, supușenie, obediență (livr.), ascultare, smerenie, smerire (înv.). Ploconire, ploconeală, plecăciune, căciulire, căciuleală, îngenunchere, încovoiere (fig.), prosternare, prosternație. Umilire, umilință, înjosire. Lingușire, lingușeală, lingușitură (rar), lingăreală, periere (fig., fam.), adulare, adulație, flatare, flaterie (rar), măgulire, măguleală, măgulitură; adorare, preamărire, glorificare (livr.), divinizare, fetișism, fetișizare; apologie, panegiric, ditiramb (fig.). Slugă (fig.), slugoi (augm.), lacheu (fig.), om de paie, lichea, licheluță (fam., depr.); lingușitor, lingău, perie (fam., depr.), periuță (fam., depr.), adulator, proslăvitor (rar), apologet, panegirist. Adj. Servil (livr.), slugarnic, obsecvios (livr.). Docil, supus, obedient (livr.), ascultător, smerit; umil, plecat, aplecat, preaplecat (înv.). Umilit, înjosit, dezonorat. Înjositor, umilitor, dezonorant, degradant, compromițător. Lingușitor, lingău, laudativ, măgulitor, ditirambic (fig.), apologetic, elogios; măgulit, preamărit, preaslăvit. Vb. A fi servil (docil, slugarnic), a slugări (fig.), a se supune, a se pleca, a se apleca (fig.), a-și pleca capul (fruntea, grumazul, genunchiul), a se smeri, a se ploconi, a se căciuli, a se încovoia (fig.), a se prosterna, a se închina pînă la pămînt, a se tîrî, a se umili, a se înjosi, a face sluj (fig.), a sta în patru labe, a da din coadă, a se gudura (fig., depr.), a fi coada cuiva, a juca cum i se cîntă, a pluti în apele cuiva, a face jocul cuiva, a-i cînta în strună, a-i ține hangul. A (se) linguși, a (se) lingări, a măguli, a flata, a adula, a peria (fig., fam.), a umbla cu periuța, a-i căuta cuiva (a scărpina pe cineva) în coarne, a gîdila pe cineva la inimă, a atinge pe cineva la coarda simțitoare, a tămîia (fig.), a-i da cu cădelnița la nas; a adula; a preamări, a preaslăvi (rar), a proslăvi, a ridica în slavă (în slăvi), a glorifica (livr.), a fetișiza, a diviniza. A intra în grațiile cuiva, a se băga (a se vîrî) sub pielea cuiva, a se pune (a se lua, a se da) bine cu cineva (pe lîngă cineva). Adv. Cu slugărnicie, slugărește (rar); cu supunere, cu smerenie. (În mod) servil, slugarnic; ca o slugă, ca un lacheu. V. admirație, politețe, respect, umilință.

servilism dex

Intrare: servilism
servilism substantiv neutru