SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.

SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.

SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. 1. Slugarnic; lingușitor. Desprețul cu care îl tratează intrigantul acela de Marțial, declarîndu-l bun de nimica... mă îndeamnă și mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil și demoralizat. ODOBESCU, S. III 31. ♦ (Neobișnuit) Care ține de condiția de șerb, de rob. Iar Gabriel Bathory scuti pe clericii de nația noastră de servitutea corpului și de sarcini servile. IORGA, L. II 55. 2. Care se conformează prea riguros, prea exact, care se supune fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. (Adverbial) Realiștii... susțineau ori susțin că arta e inferioară naturei totdeauna și în toate privințele, și de aici concluzia că arta trebuie să imite natura servil, să imite tot ce ne dă natura și așa cum ne dă natura. GHEREA, ST. CR. II 53. ♦ (Despre traducători și traduceri) Care se ține în mod formal de original, căutînd să traducă întocmai cuvintele și neglijînd ideile, fondul.

servíl (livr.) adj. m., pl. servíli; f. servílă, pl. servíle

servíl adj. m., pl. servíli; f. sg. servílă, pl. servíle

SERVÍL adj. v. literal, textual.

SERVÍL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.) 4. adj. lingușitor. (Om ~.)

SERVÍL, -Ă adj. 1. Slugarnic; lingușitor; supus. 2. Care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♦ (Despre traduceri) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. [< fr. servile].

SERVÍL, -Ă adj. 1. referitor la condiția de sclav. ◊ slugarnic; lingușitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ◊ (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)

SERVÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă umilință; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate și inițiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conținutului; lipsit de originalitate artistică. /<fr. servile, lat. servilis

servil a. 1. ce ține de starea servului: condițiune servilă; 2. fig. târîtor, înjositor: lingușire servilă; 3. care ține prea mult la imitațiunea unui model sau la litera unui text original: traducere servilă.

*servíl, -ă adj. (lat. servilis). De rob saŭ de șerb: condițiune servilă. Fig. Slugarnic, tîrîtor, lingușitor ordinar, josnic: om, caracter servil. Care se tine prea aproape de original: imitațiune servilă. Adv. În mod servil.

SERVIL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.) 4. adj. lingușitor. (Om ~.)

servil adj. v. LITERAL. TEXTUAL.