servi definitie

33 definiții pentru servi

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, datorii față de cineva; a sluji. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susține, a sprijini. Îmi servesc prietenii. ♦ A fi de folos, util cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri) A folosi la..., a fi utilizat ca..., a avea rolul de... ♦ Refl. (Despre oameni) A se folosi, a face uz de... 3. Tranz. A pune, a aduce la masă mâncare, băutură etc. ♦ A prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce. ♦ Refl. A lua să mănânce sau să bea. Se servi cu câteva bomboane. ♦ Fig. A da, a transmite. Încearcă să-i servească ultimele noutăți. ♦ (Despre vânzători, funcționari etc.) A oferi solicitanților cele cerute; a executa o comandă. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Ascensorul servește etajele de sus. 4. Tranz. (La unele jocuri sportive cu mingea și la jocul de cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Din fr. servir.
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, datorii față de cineva; a sluji. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susține, a sprijini. Îmi servesc prietenii. ♦ A fi de folos, util cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri) A folosi la..., a fi utilizat ca..., a avea rolul de... ♦ Refl. (Despre oameni) A se folosi, a face uz de... 3. Tranz. A pune, a aduce la masă mâncare, băutură etc. ♦ A prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce. ♦ Refl. A lua să mănânce sau să bea. Se servi cu câteva bomboane. ♦ Fig. A da, a transmite. Încearcă să-i servească ultimele noutăți. ♦ (Despre vânzători, funcționari etc.) A oferi solicitanților cele cerute; a executa o comandă. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Ascensorul servește etajele de sus. 4. Tranz. (La unele jocuri sportive cu mingea și la jocul de cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Din fr. servir.
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană fără drepturi sociale, legată de pămînt și depinzînd de seniorul care stăpînea pămîntul. V. iobag, șerb. În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. ♦ (Latinism învechit) Sclav, rob. În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. 2. (Învechit) Servitor, slujitor. Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. ◊ Fig. Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120.
SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, îndatoriri față de cineva. Dacă voi mai revedea vreodată patria mea, va fi numai pentru ca s-o servesc și să-mi jertfesc viața pentru ea, dacă va fi nevoie. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. ◊ (Complementul indică timpul servit) Inspectorul îi mai făgădui să-i socotească și anii ce-i servise pînă atunci. REBREANU, I. 82. ◊ Intranz. (Construit cu complementul în dativ) Doi oameni scumpi patriei comune pentru cunoștințele cele întinse, talentele și zelul de a-i servi. GHICA, A. 763. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... Fusese condamnat ca să servească șapte ani ca soldat în regimentul de artilerie din Synope. BART, S. M. 25. ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. A servit trei ani la oraș. ♦ A lucra pentru..., în interesul, în slujba cuiva; a sprijini. La 1848... serveam și interesele mișcării. SADOVEANU, O. I 419. ♦ A fi de folos, util, a aduce servicii cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri, urmat de determinări introduse prin prep. «la», «ca», «de» sau «drept») A folosi la..., a avea rolul de..., a fi utilizat ca... O altă odaie dindărăt va fi servit de dormitor copiilor, avînd aspectul nud al unei săli de internat, cu lucruri puține și tari. CĂLINESCU, E. 50. Pînă în clasa cincea liceală n-am știut la ce poate servi o perie de dinți. C. PETRESCU, Î. II 53. Cu toate aceste, nevinovata poveste servi de pretext tartufilor politici ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. ♦ Refl. A se folosi, a face uz de... Manfred și Faust, adînci cugetători, Fantasme ce-n veghere ședeați pînă la zori... Urcatu-v-ați prin lumea de umhre și de vise, Servitu-v-ați de cuget ca punte peste-abise. MACEDONSKI, O. I 48. ♦ Refl. (Neobișnuit, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A întrebuința. O stațiune preistorică ai cărei lăcuitori se serveau cu arme de piatră nelustruită și de os. ODOBESCU, S. II 421. 3. Tranz. (Complementul indică lucruri de mîncare, de băut) A pune, a aduce la masă. (Refl. pas.) S-a servit friptura. SAHIA, N. 59. ♦ (Complementul indică lucrul oferit sau persoana căreia i se oferă) A prezenta cuiva o mîncare ca să ia dintr-însa, a da cuiva dintr-o mîncare, a trata pe cineva. Izbuti să-i așeze și să le servească cîte ceva. REBREANU, R. I 193. Din cînd în cînd se scula să-și servească musafirii. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ Fig. A da, a transmite. Încercă să-i servească ultimele noutăți despre Nadina. REBREANU, R. I 254. ♦ Refl. A lua să mănînce. Scoase din buzunarul vestei o cutiuță de email cu pastile parfumate și, înainte de a se servi, o întinse Sabinei. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ (Impropriu) A lua dintr-o mîncare sau o băutură oferită; a mînca, a bea. Acum servește dulceață! C. PETRESCU, Î. I 38. ♦ (Despre vînzători, funcționari etc.) A oferi solicitanților cele cerute; (în special) a executa o comandă. Ceru o cafea neagră, dar chelnerul nu se grăbi să-l servească. C. PETRESCU, C. V. 313. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Opt ascensoare, în mișcare continuă, se ridică și se coboară, servind cele 19 etaje. BART, S. M. 41. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) (La unele jocuri sportive cu mingea și la jocul de cărți) A pune (mingea sau cartea) în joc. Se aude din culise glasul Corinei: «20-20. Eu servesc». Pe urmă cîteva scurte bătăi de minge și apoi tot glasul ei: «21-20». SEBASTIAN, T. 85. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Prez. ind. și: (învechit) serv (CARAGIALE, O. III 146, ALECSANDRI, S. 6).
serv (înv.) s. m., pl. servi
serví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. servésc, imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 să serveáscă
serv s. m., pl. servi
serví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. servésc, imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 sg. și pl. serveáscă
SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, subjugat, șerb, vecin.
SERVÍ vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. susține. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a întrebuința, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mâncarea la masă.) 9. v. ospăta. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porție!)
SERVÍ vb. v. comunica, spune, transmite, zice.
SERV- v. servo-.
SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].
SERVÍ vb. IV. 1. tr. A îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masă. ♦ A oferi cumpărătorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua să mănânce sau să bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].
SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)
SERVÍ vb. I. tr. 1. a îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masă. ◊ a oferi cumpărătorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la cărți) a pune mingea sau cărțile în joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua să mănânce sau să bea. (< fr. servir)
SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus
A SERVÍ ~ésc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A susține printr-o activitate permanentă; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a ospăta; a trata. ~ cu ceai. 4) (mâncăruri, băuturi) A oferi la masă. 5) (dejunul, prânzul, cina) A oferi, punând bucatele și cele necesare pe masă. 6) (mingea sau cărțile de joc) A pune în joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbaș; a sluji. ◊ ~ ca ostaș a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbușonul servește la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a ține locul de... ~ drept mărturie. /<fr. servir
A SE SERVÍ mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument; a face uz (în vederea obținerii unui rezultat); a se sluji; a se folosi. /<fr. servir
serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.
servì v. (activ) 1. a fi în serviciul unui stăpân ca servitor; 2. a se consacra serviciului: a servi patria sa; 3. a împlini anumite funcțiuni: a servi Statul; 4. a îndatora, a face servicii: a servi pe amicii săi; 5. a furnisa: croitorul mă servește bine; 6. a pune pe masă: a servi prânzul; 7. a face serviciul divin: a servi pe D-zeu ║ (neutru) 1. a fi servitor; 2. a fi soldat; 3. a fi bun la, a fi destinat pentru: acest aparat servește la; 4. a fi de folos: acest instrument nu mai poate servi; 5. a ținea loc de: a servi de tată. ║ (reciproc) 1. a face uz de: a se servi de un dicționar; 2. a trage folos din: a se servi de relațiunile altuia; 3. a fi servit la masă: supa se servește la începutul prânzului.
*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.
*servésc v. tr. (lat. servire, fr. servir). Slujesc, fac slujbă, fac serviciŭ: a-țĭ servi stăpînu, țara. Fac serviciĭ, îndatorez: a-țĭ servĭ prieteniĭ. Furnisez, împlinesc cele cerute: negustoru m’a servit bine, a-ĭ servĭ cuĭva o rentă. Fac efect, folosesc: medicamentu m’a servit bine. Tratez cu, aduc, ofer: ne-a servit limonadă, ne-a servit cu limonadă, ne-a servit prînzu. Ajut la servit: a-țĭ servĭ vecina turnîndu-ĭ vin. V. intr. Slujesc, îs slugă: Ion a servit la noĭ. Funcționez (ca funcționar, ca soldat): a servĭ patriiĭ. Oficiez ca preut: a servĭ la hram. Îs întrebuințat: bricĭu servește la ras. Îs folositor: acest lucru maĭ servește încă. Țin loc, împlinesc rolu de: coarnele servesc bouluĭ ca arme, drept arme, (maĭ rar) de arme, el mĭ-a servit de călăuză. V. refl. Mă slujesc, mă folosesc, fac uz de: a te servĭ de compas, de mînĭ (maĭ rar: cu compasu, cu mĭnile), de informațiunile cuĭva. Ĭaŭ dintr’o mîncare: eŭ mă servesc singur. Îs adus, îs oferit: cina se servește la 6, la cină nu se servește vin. – Fals servă îld. servește.
serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ȘERB. VECIN.
servi vb. v. COMUNICA. SPUNE. TRANSMITE. ZICE.
SERVI vb. 1. a funcționa, a lucra, a sluji, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. a oficia, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. a ajuta, a sluji, a sprijini, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de mijloace dure.) 7. a se folosi, a întrebuința, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mîncarea la masă.) 9. a cinsti, a ospăta, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.) 10. a ajuta, a folosi, a sluji. (Asta îi ~ la...) 11. a deservi. (Liftul ~ întregul bloc.) 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porție!)
a nu servi (ceva) expr. (adol.) a absenta, a chiuli (de la o oră de clasă).
a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva.
a servi la directă expr. a lovi (pe cineva) în față.
a servi la îngrijire expr. (intl.) 1. a lovi pe cineva la cap. 2. a-i fura cuiva portofelul.
servi, servesc v. t. (intl.) a fura.

servi dex

Intrare: serv (adj.)
serv adjectiv
Intrare: servi
servi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: serv (s.m.)
serv substantiv masculin