SERVÁJ s. n. (În Evul Mediu) Starea, situația de serv; iobăgie, șerbie. – Din fr. servage.

SERVÁJ s. n. (În evul mediu) Starea, situația de serv; iobăgie, șerbie. – Din fr. servage.

SERVÁJ s. n. (În orînduirea feudală) Starea de serv; iobăgie, șerbie. Servajul fu cunoscut în țările noastre sub numele de romînie ( = rumînie). BĂLCESCU, O. I 252.

serváj (șerbie) s. n.

serváj s. n.

SERVÁJ s. v. iobăgie, rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie.

SERVÁJ s.n. Starea de serv; iobăgie, șerbie. [Cf. fr. servage, it. servaggio].

SERVÁJ s. n starea de serv (1); iobăgie, șerbie. (< fr. servage)

SERVÁJ n. (în feudalism) Stare de serv. /<fr. servage, it. servaggio

servaj s. v. IOBĂGIE. RUMÂNIE. ȘERBIE. VECINĂTATE. VECINIE.