SERTIZÁ, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatră prețioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereților la capătul uneia dintre ele. – După fr. sertir.

SERTIZÁ, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatră prețioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereților la capătul uneia dintre ele. – După fr. sertir.

SERTIZÁ, sertizez, vb. I. Tranz. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare, cilindrice sau prismatice, prin deformarea plastică a pereților ei.

sertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 sertizeáză

sertizá vb., ind. prez. 1 sg. sertizéz, 3 sg. și pl. sertizeáză

SERTIZÁ vb. I. tr. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare prin deformarea plastică a pereților ei. ♦ A fixa proiectilul în tubul cartușului. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o montură. [Cf. fr. sertir].

SERTIZÁ vb. tr. 1. a asambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereților la capătul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul în tubul cartușului. 2. a fixa o piatră prețioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. (după fr. sertir)

sertisá (-séz, -át), vb. – 1. A monta, a fixa o piatră prețioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.

A SERTIZÁ ~éz tranz. 1) (piese tubulare) A asambla prin deformare plastică a capetelor. 2) (pietre prețioase) A fixa într-o montură. /<fr. sertir

sertizá vb. I A asambla ◊ „Mașina de sertizat este opera lui S.” R.l. 29 IX 86 p. 1 (după fr. sertir; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)