Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru serpentin─â

SERPENT├ŹN s. n. Mineral cu variet─â╚Ťi de diferite culori, rezultat prin hidroliza silicatului de magneziu. [Var.: serpent├şn─â s. f.] ÔÇô Din fr. serpentine, germ. Serpentine.
SERPENT├ŹN─é2 s. f. v. serpentin.
SERPENT├ŹN─é1, serpentine, s. f. 1. Traseu ╚Öerpuit al unui drum care str─âbate un teren ├«n pant─â; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, ╚Öerpuit. 2. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de h├órtie colorat─â, ├«nf─â╚Öurat─â str├óns, care, aruncat─â la distan╚Ť─â, se desf─â╚Öoar─â ├«n spiral─â ╚Öi care se folose╚Öte ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau ╚Ťeav─â) de metal sau de sticl─â ├«ndoit ├«n form─â de spiral─â sau de elice ╚Öi folosit ca schimb─âtor de c─âldur─â. ÔÇô Din fr. serpentin.
SERPENT├ŹN s. n. Mineral cu variet─â╚Ťi de diferite culori, rezultat prin hidroliza silicatului de magneziu. [Var.: serpent├şn─â s. f.] ÔÇô Din fr. serpentine, germ. Serpentine.
SERPENT├ŹN─é2 s. f. v. serpentin.
SERPENT├ŹN─é1, serpentine, s. f. 1. Traseu ╚Öerpuit al unui drum care str─âbate un teren ├«n pant─â; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, ╚Öerpuit. 2. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de h├órtie colorat─â, ├«nf─â╚Öurat─â str├óns, care, aruncat─â la distan╚Ť─â, se desf─â╚Öoar─â ├«n spiral─â ╚Öi care se folose╚Öte ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau ╚Ťeav─â) de metal sau de sticl─â ├«ndoit ├«n form─â de spiral─â sau de elice ╚Öi folosit ca schimb─âtor de c─âldur─â. ÔÇô Din fr. serpentin.
SERPENT├ŹN s. n. Mineral cu variet─â╚Ťi de diferite culori, rezultat printr-un proces de hidroliz─â a silicatului de magneziu. ÔÇô Variant─â: serpent├şn─â (ODOBESCU, S. II 138) s. f.
SERPENT├ŹN─é1 s. f. v. serpentin.
SERPENT├ŹN─é2, serpentine, s. f. 1. Traseu ╚Öerpuit al unui drum care str─âbate un teren accidentat; p. ext. drum cotit, ╚Öerpuit. Prin-n─âuntrul acestei p─âduri, din care cerul nu se mai vede, ╚Öi printre ai c─ârei arbori, speriate ╚Öi fragile, trec uneori c─âprioare, o serpentin─â ╚Öerpuie╚Öte. BOGZA, C. O. 167. Bri╚Öca porni ├«n trapul re╚Ťinut al cailor pe drumul ce cobora ├«ntr-o serpentin─â sever─â. REBREANU, R. I 74. 2. F├«╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de h├«rtie colorat─â, ├«nf─â╚Öurat─â str├«ns, ╚Öi care, aruncat─â la distan╚Ť─â, se desf─â╚Öoar─â ├«n elice, folosind ca amuzament la petreceri. E prins ├«ntr-o plas─â de serpentine. C├«nd mi╚Öc─â m├«na, fo╚Önesc benzile de h├«rtie, t├«r├«ie scrumiere, r─âstoarn─â ce╚Ötile de cafea. C. PETRESCU, ├Ä. II 192. Toat─â sala e panglici de serpentine verzi, galbene, ro╚Öii, ac─â╚Ťate ├«n candelabre, f─âc├«nd paienjeni╚Ö ├«ntre mele. id. ib. 192. 3. Tub de metal sau de sticl─â ├«ndoit ├«n form─â de spiral─â sau de elice, folosit ca schimb─âtor de c─âldur─â sau ca element al unui schimb─âtor de c─âldur─â.
serpent├şn (mineral) s. n.
serpent├şn─â (drum, f├ó╚Öie de h├órtie, tub) s. f., g.-d. art. serpent├şnei; pl. serpent├şne
serpent├şn (mineral) s. n.
serpent├şn─â (drum ╚Öerpuit, f├ó╚Öie de h├órtie, tub r─âsucit) s. f., g.-d. art. serpent├şnei; pl. serpent├şne
SERPENT├ŹN adj. v. cotit, ├«ntortocheat, sinuos, sucit, ╚Öerpuit, ╚Öerpuitor.
SERPENT├ŹN─é s. 1. cot, cotitur─â, curb─â, ├«ntors─âtur─â, ├«ntortochetur─â, ocol, r─âsucitur─â, sinuozitate, ╚Öerpuire, ╚Öerpuitur─â, (rar) ├«ndoitur─â, (pop.) c├órmeal─â, c├órnitur─â, ├«ntorsur─â, sucitur─â, (Olt. ╚Öi Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Öarpe. (~ la alambic.)
SERPENT├ŹN s.n. Silicat natural de magneziu, de culoare galben─â-verde. [Var. serpentin─â s.f. / < fr. serpentine]
SERPENT├ŹN─é s.f. 1. Traseu ╚Öerpuit cu cotituri dese al unui drum dintr-o regiune de munte. 2. F├ó╚Öie ├«ngust─â de h├órtie colorat─â, care se desf─â╚Öoar─â ├«n spiral─â c├ónd este aruncat─â la distan╚Ť─â. 3. Tub sau ╚Ťeav─â ├«ndoit─â ├«n form─â de spiral─â, de elice etc. ╚Öi folosit─â ca schimb─âtor de c─âldur─â. 4. V. serpentin. [< fr. serpentin, serpentine, cf. germ. Serpentine < lat. serpens ÔÇô ╚Öarpe].
SERPENT├ŹN s. n. silicat natural hidratat de magneziu, prin alterarea olivinei. (< fr. serpentine, germ. Serpentin)
SERPENT├ŹN─é s. f. 1. traseu ╚Öerpuit al unui drum ├«n pant─â. 2. f├ó╚Öie ├«ngust─â de h├órtie colorat─â, care se desf─â╚Öoar─â ├«n spiral─â c├ónd este aruncat─â la distan╚Ť─â. 3. tub ├«ndoit ├«n form─â de spiral─â, de elice etc., ca schimb─âtor sau radiator de c─âldur─â. (< fr. serpentin, germ. Serpentine)
SERPENT├ŹN n. 1) Mineral de culoare g─âlbuie sau verde-brun─â, ├«ntrebuin╚Ťat ca piatr─â semipre╚Ťioas─â. 2) Piatra semipre╚Ťioas─â corespunz─âtoare. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus
SERPENT├ŹN─é ~e f. 1) Drum ╚Öerpuit, construit special pentru a u╚Öura urcu╚Öul ├«n pant─â. 2) Cotitur─â a unui astfel de drum. 3) F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de h├órtie colorat─â, ├«nf─â╚Öurat─â str├óns, care, fiind aruncat─â, se desf─â╚Öoar─â ├«n form─â de spiral─â ╚Öi este folosit─â drept mijloc de amuzament la petreceri. 4) Tub ├«n form─â de spiral─â folosit ca schimb─âtor de c─âldur─â. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus
serpentin n. ╚Ťeava alambicului ├«n spiral─â ╚Öi b─âgat─â ├«n ap─â rece spre a condensa produsul distila╚Ťiunii.
serpentin─â f. 1. roc─â verde sau p─âtat─â cu colori; 2. piatr─â fin─â ╚Öi pestri╚Ťat─â ca pielea ╚Öarpelui: cea╚Öc─â de serpentin─â; 3. drum serpentin.
*serpent├şn n., pl. e (fr. serpentin, d. lat. serpentinus, de ╚Öarpe). ╚Üeava r─âsucit─â In care se condenseaz─â aburu din alambic ╚Öi din care se scurge apa destilat─â. V. tr├«mnic.
*serpent├şn─â f., pl. e (fr. serpentine, d. lat serpentinus, -ina, de ╚Öarpe). Min. O peatr─â fin─â verde ├Änchis─â, une-or─ş p─âtat─â cu galben, ca pelea de ╚Öarpe (E un silicat de magnezi┼ş sa┼ş fer (2SiO2,3 Mg(Fe)O+2H2O) Panglic─â de h├«rtie care se desf─â╚Öoar─â ca s─â se amuzeze lumea la s─ârb─âr─ş.
serpentin adj. v. COTIT. ├ÄNTORTOCHEAT. SINUOS. SUCIT. ╚śERPUIT. ╚śERPUITOR.
SERPENTINĂ s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) indoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. (Transilv. și Ban.) șarpe. (~ la alambic.)
SERPENT├ŹN (SERPENT├ŹN─é s. f.) (< fr., germ.) s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, cristalizat ├«n sistemul monoclinic, uneori amorf, de culoare verzuie, negricioas─â, brun─â sau pestri╚Ť─â, format prin transformarea hidrotermal─â a rocilor ultrabazice.

Serpentin─â dex online | sinonim

Serpentin─â definitie

Intrare: serpentin
serpentin substantiv neutru (numai) singular
serpentin─â substantiv feminin
Intrare: serpentin─â
serpentin substantiv neutru (numai) singular
serpentin─â substantiv feminin