SERMAIÁ, sermaiale, s. f. (Înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s. f.] – Din tc. sermāye.

SERMEÁ s. f. v. sermaia.

SIRMAIÁ s. f. v. sermaia.

SERMAIÁ, sermaiale, s. f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s. f.] – Din tc. sermāye.

SERMEÁ s. f. v. sermaia.

SIRMAIÁ s. f. v. sermaia.

SERMAIÁ, sermaiale, s. f. (Turcism învechit; și în forma sirmaia) Capital; fond. Piratul aflase că corabia avea sirmaia de o sută de mii de lei pentru cumpărături de grîu. GHICA, S. 407. – Variante: sirmaiá, sermiá (PANN, P. V. II 70) s. f.

SIRMAIÁ s. f. v. sermaia.

sermaiá (înv.) s. f., art. sermaiáua, g.-d. art. sermaiálei; pl. sermaiále, art. sermaiálele

sermaiá s. f. (sil. -ma-ia), art. sermaiáua, g.-d. art. sermaiálei; pl. sermaiále

SERMAIÁ s. v. capital, fond, mijloc, resursă.

sermaiá (-iále), s. f. – Capital, afacere. Tc. sermaye (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

sermaià f. capital: pungă turcească și în ea sermaia nemțească PANN. [Turc. SERMAYÈ].

sermaĭá f. (turc. sermaĭé, pers. sermaĭe, d. ser, cap, și maĭe, banĭ, fondurĭ; bg. sîrb. sermiĭa, ngr. sermegés. V. ser-dar). Vechĭ. Capital (banĭ). – Și sirmaĭa și sirmea.

sirmaĭá, V. sermaĭa.

sermaia s. v. CAPITAL. FOND. MIJLOC. RESURSĂ.