Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru seriozitate

SERIOZIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, ╚Ťinut─â care denot─â aceast─â ├«nsu╚Öire; gravitate, importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate. ÔŚŐ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toat─â seriozitatea = a) cu mare aten╚Ťie, cu con╚Ötiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu t─ârie, dinadins; c) (├«n construc╚Ťie cu verbe ca ÔÇ×a ziceÔÇŁ, ÔÇ×a spuneÔÇŁ etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu p─âtrundere, convins. ÔÖŽ Expresie a figurii lipsit─â de veselie, de zburd─âlnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ÔÖŽ Calitate a ceea ce necesit─â o deosebit─â aten╚Ťie, o deosebit─â grij─â; gravitate. Seriozitatea momentului. ÔÖŽ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu con╚Ötiinciozitate, cu aten╚Ťie. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Serios + suf. -itate.
SERIOZIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, ╚Ťinut─â care denot─â aceast─â ├«nsu╚Öire; gravitate, importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate. ÔŚŐ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toat─â seriozitatea = a) cu mare aten╚Ťie, cu con╚Ötiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu t─ârie, dinadins; c) (├«n construc╚Ťie cu verbe ca ÔÇ×a ziceÔÇŁ, ÔÇ×a spuneÔÇŁ etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu p─âtrundere, convins. ÔÖŽ Expresie a figurii lipsit─â de veselie, de zburd─âlnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ÔÖŽ Calitate a ceea ce necesit─â o deosebit─â aten╚Ťie, o deosebit─â grij─â; gravitate. Seriozitatea momentului. ÔÖŽ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu con╚Ötiinciozitate, cu aten╚Ťie. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Serios + suf. -itate.
SERIOZIT├üTE s. f. 1. (├Än opozi╚Ťie cu superficialitate) ├Änsu╚Öirea de a fi serios, de a ad├«nci lucrurile, de a le privi cu aten╚Ťia ╚Öi cu con╚Ötiinciozitatea necesar─â, de a nu lua nimic ├«n glum─â; p. ext. comportare, ╚Ťinut─â care denot─â aceast─â ├«nsu╚Öire. ├Än multe privin╚Ťe, ╚Öeful de aci se asem─âna cu cel de la ┬źMinerva┬╗, prin seriozitate, bun─â purtare ╚Öi spirit de dreptate. PAS, Z. I 300. Nu putea s─â-╚Öi cread─â ochilor v─âz├«nd cu ce seriozitate s-a╚Öterne pe lucru din prima zi. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 52. ├Än van vorba ta bl├«nd pov─â╚Ťuie╚Öte, La seriozitatea ta sur├«d! EMINESCU, O. IV 68. ÔŚŐ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toat─â seriozitatea = a) cu aten╚Ťie, cu con╚Ötiinciozitate, temeinic. ├Äntreprinderile industriei noastre grele au datoria s─â se preocupe cu toat─â seriozitatea ╚Öi de sporirea produc╚Ťiei, ╚Öi de l─ârgirea sortimentului bunurilor de larg consum. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2880. Nu cumva... s─â-i vin─â r─âul g├«nd de a lep─âda cartea ta din m├«n─â, mai nainte chiar de a fi intrat ├«n materia ei, tratat─â cu seriozitate. ODOBESCU, S. III 11; b) cu convingere, cu t─ârie, dinadins, f─âr─â glum─â. ╚śi ╚Ťi-ai ├«nchipuit vreodat─â, b─âiete, cu toat─â seriozitatea, c─â te iubesc? DEMETRIUS, C. 52; c) (├«n construc╚Ťie cu verbe ca ┬źa spune┬╗, ┬źa zice┬╗ etc.) cu ton profund, convins; cu p─âtrundere, cu greutate. Maic─â-sa se opri din r├«s ╚Öi vorbi cu seriozitate. MIHALE, O. 244. Copilul cel m─ârun╚Ťel ├«mi vorbea cu seriozitate ╚Öi cu durere, ca un om mare. SADOVEANU, O. VIII 122. Da! f─âcu b─âtr├«nul cu seriozitate. REBREANU, R. I 157. ÔÖŽ Expresie a figurii lipsit─â de veselie, de zburd─âlnicie. Seriozitatea contrasteaz─â totdeauna pl─âcut cu fa╚Ťa de copil. EMINESCU, N. 35. ÔÖŽ (├Än opozi╚Ťie cu frivolitate) Atitudine ponderat─â, sobr─â; cumin╚Ťenie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. Dac─â n-ar fi la mijloc seriozitatea ╚Öi solemnitatea sentimentului ce mi-a╚Ťi inspirat, ar trebui s─â r├«d. GALACTION, O. i 335. ÔÖŽ Calitate a ceea ce necesit─â o deosebit─â aten╚Ťie, o deosebit─â grij─â; gravitate. Se potrivea prea pu╚Ťin cu seriozitatea clipei. CAMIL PETRESCU, O. II 275. ÔÖŽ Calitate a ceea ce este lucrat, executat cu con╚Ötiinciozitate, cu aten╚Ťie. Seriozitatea unei lucr─âri ╚Ötiin╚Ťifice. Ôľş Dezbaterile au avut un ton sus╚Ťinut de seriozitate. SADOVEANU, E. 41.
seriozit├íte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. seriozitß║»╚Ťii
seriozit├íte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. seriozit─â╚Ťii
SERIOZIT├üTE s. 1. (├«nv.) serios. (Se poart─â cu o ~ demn─â de remarcat.) 2. gravitate, solemnitate. (~ f─âcu loc jovialit─â╚Ťii.) 3. severitate. (~ liniilor fe╚Ťei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~ g├óndirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, t─ârie, temeinicie. (~ obiec╚Ťiei, a argument─ârii sale.) 6. v. capacitate. 7. ad├óncime, importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, valoare. (~ contribu╚Ťiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (~ bolii de care sufer─â.)
SERIOZIT├üTE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi serios; ╚Ťinut─â, comportare care denot─â aceast─â ├«nsu╚Öire. ÔÖŽ Min─â serioas─â, gravitate. 2. Profunzime; temeinicie. 3. Parte grav─â, important─â a unui lucru. [Pron. -ri-o-. / cf. germ. Seriosit├Ąt].
SERIOZIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi serios; ╚Ťinut─â, comportare care denot─â aceast─â ├«nsu╚Öire. ÔŚŐ min─â serioas─â, gravitate. 2. profunzime; temeinicie. 3. parte grav─â, important─â a unui lucru. (< germ. Seriosit├Ąt)
SERIOZIT├üTE f. Caracter serios. ~ea situa╚Ťiei. ÔŚŐ Cu ~ (sau cu toat─â ~ea) a) ├«ntr-un mod foarte con╚Ötiincios; b) cu convingere. [G.-D. seriozit─â╚Ťii; Sil. -ri-o-] /<lat. seriositas, ~atis
seriozitate f. 1. aer serios, gravitate: a p─âstra seriozitatea; 2. parte grav─â sau important─â: seriozitatea unei afaceri.
*seriozit├íte f. (d. serios, ca curiozitate d. curios; fr. rar azi s├ęriosit├ę). Caracteru serios: seriozitatea unu─ş om, une─ş vorbe, une─ş afacer─ş, une─ş promisiun─ş.
SERIOZITATE s. 1. (├«nv.) serios. (Se poart─â cu o ~ demn─â.) 2. gravitate, solemnitate. (~ f─âcu loc jovialit─â╚Ťii.) 3. severitate. (~ liniilor fe╚Ťei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~ g├«ndirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, t─ârie, temeinicie. (~ obiec╚Ťiei, argument─ârii sale.) 6. capacitate, competen╚Ť─â, destoinicie, preg─âtire, pricepere, valoare, vrednicie, (├«nv. ╚Öi pop.) h─ârnicie, (├«nv.) practic─â, volnicie. (Demonstreaz─â o mare ~ ├«n...) 7. ad├«ncime, importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, valoare. (~ contribu╚Ťiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (~ bolii de care sufer─â.)
SERIOZITATE. Subst. Seriozitate, maturitate, profunzime, profunditate (livr.), temeinicie. ├Än╚Ťelepciune, cumin╚Ťenie, cumin╚Ťie (rar), luciditate, minte; chibzuin╚Ť─â, chibzuial─â, chibzuire, socotin╚Ť─â (pop.); cump─âtare, cump─ât, cump─âneai─â, cump─ânire (fig.), m─âsur─â, moderare, modera╚Ťie, pondera╚Ťie (rar). Con╚Ötiinciozitate, corectitudine, principialitate; scrupulozitate, meticulozitate; acribie (livr.). Statornicie, constan╚Ť─â, fermitate; perseveren╚Ť─â, st─âruin╚Ť─â. St─âp├«nire de sine, re╚Ťinere, sobrietate; gravitate, severitate, rigiditate (fig.), austeritate, intransigen╚Ť─â. Adj. Serios, matur, maturizat, profund, temeinic. ├Än╚Ťelept, cuminte, lucid, ra╚Ťional, rezonabil, cu judecat─â; chibzuit, socotit, cump─âtat, cump─ânit, m─âsurat (fig.), cu m─âsur─â, moderat, ponderat, echilibrat (fig.), a╚Öezat, la locul lui. Con╚Ötiincios, corect, principial; scrupulos, meticulos. Statornic, constant, ferm; perseverent, st─âruitor. St─âp├«nit, re╚Ťinut, calm, sobru; grav, sever, rigid (fig.), aspru, auster, intransigent. Vb. A fi serios, a fi chibzuit, a fi la locul lui; a-╚Öi m─âsura vorbele (cuvintele), a cump─âni, a socoti, a chibzui, a sta la chibzuial─â. Adv. Cu seriozitate, cu temeinicie, (├«n mod) serios, temeinic; cu chibzuial─â, cu socotin╚Ť─â. V. con╚Ötiinciozitate, fermitate, maturitate, modestie, pruden╚Ť─â, st─âp├«nire de sine, temperament.

Seriozitate dex online | sinonim

Seriozitate definitie

Intrare: seriozitate
seriozitate substantiv feminin
  • silabisire: -ri-o-