SERIGRAFÍE s. f. Procedeu de imprimare (pe lemn, sticlă, textile etc.) cu ajutorul unui ecran de mătase. – Din fr. sérigraphie, gem. Serigraphie.

*serigrafíe (-gra-) s. f., art. serigrafía, g.-d. serigrafíi, art. serigrafíei

serigrafiá vb., ind. prez. 1 sg. serigrafiéz, 3 sg. și pl. serigrafiáză

serigrafíe s. f., art. serigrafía; g.-d. art. serigrafíei; pl. serigrafíi

SERIGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. [Gen. -iei. / cf. fr. sérigraphie, germ. Serigraphie].

SERIGRAFIÁ vb. tr. a reproduce prin serigrafie. (< serigrafie)

SERIGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. (< fr. sérigraphie, germ. Serigraphie)

serigrafiá vb. I A reproduce prin serigrafie ◊ „[Wahrol] serigrafia «idoli» unanim adulați: Marilyn, Elvis etc.” D. 132/95 p. 13 (din serigrafie)

serigrafíe s. f. Procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase ◊ „[...] mijloacele grafice cele mai moderne, în tehnica serigrafiei, a gravurii care utilizează ca mediu de imprimare o mătase special preparată.” R.lit. 17 V 84 p. 20 (din fr. sérigraphie, germ. Serigraphie; PR 1953; DN3)