sericicultură definitie

14 definiții pentru sericicultură

SERICICULTÚRĂ, sericiculturi, s. f. Ramură a zootehniei care are ca obiect creșterea și înmulțirea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării. – Din fr. sériciculture.
SERICICULTÚRĂ, sericiculturi, s. f. Ramură a zootehniei care are ca obiect creșterea și înmulțirea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării. – Din fr. sériciculture.
SERICICULTÚRĂ s. f. Cultura viermilor de mătase.
sericicultúră s. f., g.-d. art. sericicultúrii; pl. sericicultúri
sericicultúră s. f., g.-d. art. sericicultúrii
SERICICULTÚRĂ s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultură.
SERICICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. [< fr. sériciculture, cf. lat. sericum – mătase, cultura – creștere].
SERICICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. (< fr. sériciculture)
SERICICULTÚRĂ ~i f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. [G.-D. sericiculturii] /<fr. sériciculture
sericicultură f. cultura mătăsei.
*sericicultúră f., pl. ĭ (lat séricum, matasă și cultura. V. serjă). Cultura mătăsiĭ. – Și sericultură.
SERICICULTU s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultură.
SERICICULTÚRĂ (< fr; {s} serici + lat. cultura „creștere”) s. f. Creșterea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării. Cunoscută de c. 5000 de ani în China, a fost introdusă în Europa de aproximativ 1000 de ani, iar în România începând cu 1850.
SERICI- „mătase, mătăsos”. ◊ L. tz. sericum „mătase” > fr. sérici- > rom. serici-. □ ~col (v. -col1), adj., referitor la sericicultură; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoana care se ocupă cu sericicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase; ~gen (v. -gen2), adj., (despre glande) care produce mătase; sin. sericipar; ~par (v. -par), adj., sericigen*.

sericicultură dex

Intrare: sericicultură
sericicultură substantiv feminin