SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Care ține de sericicultură, privitor la sericicultură. – Din fr. séricicole.

SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Care ține de sericicultură, privitor la sericicultură. – Din fr. séricicole.

SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Referitor la sericicultură, de sericicultură. – Variantă: (învechit) serícol, -ă (I. IONESCU, M. 373) adj.

sericícol adj. m., pl. sericícoli; f. sericícolă, pl. sericícole

sericícol adj. m., pl. sericícoli; f. sg. sericícolă, pl. sericícole

SERICÍCOL adj. (ZOOTEHN.) (rar) sericol.

SERICÍCOL, -Ă adj. Referitor la sericicultură. [Var. sericol, -ă adj. / < fr. séricicole].

SERICÍCOL, -Ă adj. referitor la sericicultură. (< fr. séricicole)

SERICÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de sericicultură; propriu sericiculturii. /<fr. séricicole

*sericícol, -ă adj. (lat. séricum, matasă, și -col din agri-col). Relativ la productiunea mătăsiĭ. – Și sericol.

SERICICOL adj. (ZOOTEHN.) (rar) sericol.

SERICI- „mătase, mătăsos”. ◊ L. tz. sericum „mătase” > fr. sérici- > rom. serici-. □ ~col (v. -col1), adj., referitor la sericicultură; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoana care se ocupă cu sericicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase; ~gen (v. -gen2), adj., (despre glande) care produce mătase; sin. sericipar; ~par (v. -par), adj., sericigen*.