Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru serenad─â

SEREN├üD─é, serenade, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â, vocal─â sau instrumental─â, alc─âtuit─â din mai multe p─âr╚Ťi, apropiat─â ca factur─â de divertisment, nocturn─â etc., cu caracter liric, executat─â seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, ├«n semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: seren├ít─â s. f.] ÔÇô Din fr. s├ęr├ęnade, it., sp. serenata, germ. Serenade.
SERENÁTĂ s. f. v. serenadă.
SEREN├üD─é, serenade, s. f. Compozi╚Ťie muzical─â, vocal─â sau instrumental─â, alc─âtuit─â din mai multe p─âr╚Ťi, apropiat─â ca factur─â de divertisment, nocturn─â etc., cu caracter liric, executat─â seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, ├«n semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: seren├ít─â s. f.] ÔÇô Din fr. s├ęr├ęnade, it., sp. serenata, germ. Serenade.
SERENÁTĂ s. f. v. serenadă.
SEREN├üD─é, serenade, s. f. Concert de muzic─â liric─â, vocal─â sau instrumental─â, executat noaptea sub ferestrele cuiva ├«n semn de omagiu sau de dragoste. Ziua n-aveau de lucru, dar seara, c├«nd era lun─â, r─âsuna mahalalele de serenade. GHICA, S. 58. Mi-au venit ├«n g├«nd s─â-i dau o serenad─â prin care s─â-i pot face cunoscut─â starea jalnic─â a sufletului meu. ALECSANDRI, T. I 78. S├«nt multe fete ├«n Granad─â, ╚śi la Sevilla se g─âsesc, Pre care ades c-o serenad─â Amoreza╚Ťii le-am─âgesc. NEGRUZZI, S. II 112.
serenádă s. f., g.-d. art. serenádei; pl. serenáde
serenádă s. f., g.-d. art. serenádei; pl. serenáde
SEREN├üD─é s.f. Concert de muzic─â vocal─â sau instrumental─â cu caracter romantic care se execut─â seara sau noaptea sub fereastra cuiva ├«n semn de omagiu sau de dragoste; compozi╚Ťie muzical─â pentru acest gen de concert. [Var. serenat─â s.f. / < fr. s├ęr├ęnade, cf. it., sp. serenata < lat. serenus ÔÇô senin, germ. Serenade].
SERENÁTĂ s.f. v. serenadă.
SEREN├üD─é s. f. 1. concert de muzic─â vocal─â sau instrumental─â cu caracter romantic, care se execut─â noaptea, ├«n aer liber, sub fereastra cuiva, ├«n semn de omagiu sau de dragoste. 2. pies─â muzical─â vocal─â sau instrumental─â de form─â liber─â. (< fr. s├ęr├ęnade, germ. Serenade, it., sp. serenata)
SEREN├üD─é ~e f. 1) C├óntec interpretat noaptea sub ferestrele unei persoane ├«n semn de omagiu sau de dragoste. 2) Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter liric. [G.-D. serenadei] /<fr. s├ęrenade, germ. Screnade, it. serenata
serenadă f. concert dat în stradă seara sau noaptea sub ferestrele cuiva.
*seren├íd─â f., pl. e (fr. s├ęr├ęnade, d. it. serenata, d. sereno, senin). C├«ntec (sa┼ş concert) c├«ntat noaptea supt ferestrele cu─şva ├«n semn de simpatie.
serenad─â (< it. serenata; fr. s├ęr├ęnade; engl. serenade; germ. Nachmusik/St├Ąndchen), pies─â vocal─â sau instrumental─â care nu presupune o form─â fix─â, de factur─â vioaie, popular─â, ├«ndeplinind o func╚Ťie de divertisment, destinat─â ini╚Ťial execu╚Ťiei nocturne ├«n aer liber, ├«n scopul omagierii uneia sau mai multor persoane. I. 1. S. vocal─â, cu accentuat caracter pop., ce nu comport─â o form─â prestabilit─â. Cultivat─â cu predilec╚Ťie de trubaduri*, Minnes├Ąngeri*, hidalgos, care o c├óntau acompaniindu-se de instr. cu coarde ciupite; a fost inclus─â ├«n oper─â* (ex.: Mozart, Don Giovanni; Paisiello, B─ârbierul din Sevilla; Rossini, opera omonim─â; Wagner, Mae╚Ötrii c├ónt─âre╚Ťi din N├╝rnberg). 2. S. instrumental─â ce se dezvolt─â ├«n sec. 18, ca lucrare cu caracter de divertisment, fiind alc─âtuit─â dintr-un num─âr variabil de piese (asem─ân─âtoare, prin aceasta, cu divertismentul* ╚Öi cu suita*). Influen╚Ťa formei de sonat─â* este pus─â ├«n eviden╚Ť─â de caracterul dezvoltator al unora dintre p─âr╚Ťile s. De╚Öi componen╚Ťa ciclului* nu este dictat─â de legi riguroase, se impun, cu timpul, dou─â mi╚Öc─âri: mar╚Öul* (situat la ├«nceputul sau la sf├ór╚Öitul ciclului) ╚Öi Menuetul* (plasat ├«ntre dou─â mi╚Öc─âri allegro sau ├«ntre un allegro ╚Öi un andante). (Ex. Mozart, Eine klaine Nachmusik, K.V. 525; Haffner Serenade, K.V. 250; Beethoven, S. pentru trio de coarde, op. 11, S. pentru fl., vl. ╚Öi viol─â, op. 25; Ceaikovski, S. pentru orch. de coarde; Reger, S. pentru orch.; Sch├Ânberg, S. pentru bas ╚Öi 7 instr., op. 24; Stravinski, S. pentru pian). II. Lucrare muzical-dramatic─â cultivat─â ├«n sec. 17 ╚Öi 18, de dimensiuni reduse f─âr─â a necesita un aparat scenic, bazat─â pe subiecte pastorale, liturgice sau antice. (Ex. H├Ąndel, Acis, Galatea ╚Öi Polifemo.)
serenad─â, serenade s. f. (intl.) 1. rechizitoriu. 2. pledoaria avocatului poporului.

Serenad─â dex online | sinonim

Serenad─â definitie

Intrare: serenad─â
serenat─â
serenad─â substantiv feminin