SERCLÁJ, serclaje, s. n. (Med.) încercuire. ♦ Metodă chirurgicală de menținere pe loc a unui organ sau de strângere a unui orificiu prin fixarea cu un fir special. [Scris și: cerclaj] – Din fr. cerclage.

*sercláj s. n., pl. sercláje

sercláj s. n., pl. sercláje

SERCLÁJ s. n. 1. încercare. 2. procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel. (< fr. circlage)

SERCLÁJ (< engl.) s. n. Tehnică de osteosinteză folosită pentru a solidariza printr-un șurub un fragment de osos foarte mic sau greu de menținut. ♦ Metodă chirurgicală de menținere pe loc a unui organ sau de strângere a unui orificiu prin fixarea cu un fir special. S. colului uterin se practică pentru a împiedica pierderea sarcinii la femeile care prezintă acest risc.