seraschir definitie

12 definiții pentru seraschir

SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.
SERASCHÍR s. m. v. seraschier.
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.
SERASCHÍR s. m. v. seraschier.
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. (Turcism învechit) Comandant al armatei și ministru de război în vechiul imperiu turcesc. (Atestat în forma seraschir) Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. – Variante: seraschér, seraschír s. m.
SERASCHÍR s. m. v. seraschier.
seraschiér (-chier) s. m., pl. seraschiéri
seraschiér s. m. (sil. -chier), pl. seraschiéri
seraschiér (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker. – Sec. XVIII, înv.Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.
SERASCHIÉR ~i m. (în Imperiul Otoman) Comandant al armatei și ministru de război. /<turc. serasker
seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].
seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.

seraschir dex

Intrare: seraschier
seraschir
seraschier substantiv masculin
  • silabisire: -chier