SERÁFIC, -Ă, serafici, -ce, adj. (Ca) de serafim; îngeresc, serafimic; fig. pur, candid, neprihănit, nevinovat. – Din fr. séraphique.

SERÁFIC, -Ă, serafici, -ce, adj. (Ca) de serafim; îngeresc, serafimic; fig. pur, candid, neprihănit, nevinovat. – Din fr. séraphique.

SERÁFIC, -Ă, serafici, -e, adj. De serafim, ca de serafim, îngeresc; fig. pur, candid, nevinovat. Înfățișarea... e serafică... ochii ei sînt frumusețea-i cea mai mare. GALACTION, O. I 244. Era în privirea ei ceva serafic. CAMIL PETRESCU, O. II 76. ◊ (Adverbial) Nici nu voiam să spun aceasta, se apără, surîzînd serafic, Mirel Alcaz. C. PETRESCU, C. V. 185.

seráfic adj. m., pl. seráfici; f. seráfică, pl. seráfice

seráfic adj. m., pl. seráfici; f. sg. seráfică, pl. seráfice

SERÁFIC adj. îngeresc, (rar) serafimic, (livr.) angelic. (Cetele ~.)

SERÁFIC adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, minunat, neprihănit, nevinovat, pudic, splendid, superb, virgin, virginal.

SERÁFIC, -Ă adj. Îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. [Cf. fr. séraphique, lat. seraphicus].

SERÁFIC, -Ă adj. îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. (< fr. séraphique, lat. seraphicus)

SERÁFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de serafimi; propriu serafimilor; îngeresc; angelic. 2) fig. Care este fără prihană; nevinovat; curat; pur; candid; cast. /<fr. séraphique

serafic a. ce ține de serafimi; viziune serafică.

*seráfic, -ă adj. (lat. seraphicus). De serafim, al serafimilor. Fig. Ideal, curat: amor serafic. Ordin, institut serafic, Ordin, institut franciscan.

serafic adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. MINUNAT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. SPLENDID. SUPERB. VIRGIN. VIRGINAL.

SERAFIC adj. îngeresc, (rar) serafimic, (livr.) angelic. (Cetele ~.)