ser definitie

15 definiții pentru ser

SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. serum, lat. serum.
SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. ◊ Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. sérum, lat. serum.
SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sîngelui. ♦ Lichid extras din sînge sau preparat pe cale artificială, folosit în scopuri terapeutice. S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor și seruri pentru a le vindeca. MARINESCU, P. A. 74. ◊ Ser fiziologic v. fiziologic.
ser s. n., pl. séruri
ser s. n., (feluri) pl. séruri
SER s. 1. (BIOL.) (înv.) zer. 2. (FARM.) ser specific = antiser.
SER s.n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sângele unui animal vaccinat sau preparat pe cale artificială, folosit pentru vindecarea unor boli. [< fr. sérum, cf. lat. serum].
SER s. n. partea lichidă a sângelui. ◊ lichid din sânge sau preparat artificial, care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară, în scop terapeutic. (< fr. sérum, lat. serum)
ser (-ruri), s. n. – Partea lichidă a sîngelui. – Var. serum. Lat. serum (sec. XIX). – Der. seros, adj., din fr. séreux; serozitate, s. f., din fr. sérosité.
SER ~uri n. 1) Component lichid al sângelui. 2) Lichid preparat din sânge sau pe cale artificială și utilizat în scopuri terapeutice. ◊ ~ imun ser care conține anticorpi meniți să neutralizeze agenții patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infecțioase. ~ artificial (sau fiziologic) soluție salină diluată, asemănătoare cu plasma sangvină, folosită pentru dizolvarea unor medicamente sau pentru înlocuirea pierderilor mari de lichide sau de sânge. /<fr. sérum, lat. serum
ser n. V. ser(um).
ser(um) n. 1. partea lichidă a sângelui după ce s’a separat chiagul; 2. partea lichidă a laptelui după ce s’a separat cașul [V. zer]; 3. Med. lichid extras din sângele unui animal vaccinat pentru vindecarea unor boale: ser antidifteric.
1) *ser n., pl. urĭ (lat. sĕrum, zer. V. zer). Un lichid apos care se separă din sîngele închegat. Medicament făcut din acest lichid luat din sîngele a diferite animale și întrebuințat la făcut injecțiunĭ contra difteriiĭ, tetanosuluĭ și altor boale.
2) ser, -ă adj. (rus. sĭeryĭ, cenușiŭ). Cenușiŭ, vorbind de postav: pantalonĭ soldățeștĭ serĭ. V. sur.
SER s. 1. (BIOL.) (înv.) zer. 2. (FARM.) ser specific = antiser.

ser dex

Intrare: ser
ser substantiv neutru