SÉPTIMĂ1, septime, s. f. Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. – Din germ. Septime, it. settima.

SÉPTIMĂ2, septime, s. f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. – Din fr. septime.

SÉPTIMĂ1, septime, s. f. Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. – Din germ. Septime, it. settima.

SÉPTIMĂ2, septime, s. f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. – Din fr. septime.

séptimă s. f., g.-d. art. séptimei; pl. séptime

séptimă (muz., sport) s. f., g.-d. art. séptimei; pl. séptime

SÉPTIMĂ1 s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. [< lat. septima, cf. fr. septième].

SÉPTIMĂ2 s.f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. [< fr. septime].

SÉPTIMĂ1 s. f. (muz.) interval de șapte trepte; treapta a șaptea de la o treaptă dată. (< germ. Septime, it. settima)

SÉPTIMĂ2 s. f. a șaptea poziție de apărare la scrimă. (< fr. septime)

SEPTÍMĂ1 ~e f. Interval dintre două sunete ale gamei diatonice, care cuprinde șapte trepte ale scării muzicale. /<germ. Septime

SEPTÍMĂ2 ~e f. Poziție de apărare (la scrimă). /<fr. septime

septimă, a șaptea treaptă* a scării diatonice*. O septimă conține șapte trepte. Răsturnarea* ei este secunda*. Este considerat un interval* simplu, cu două aspecte de bază: mare sau mic și cu două aspecte secundare: mărit sau micșorat. Din punct de vedere armonic și contrapunctic este o disonanță*. Acordul* de s. cuprinde suprapunerea a trei terțe*. Acordul de s. de dominantă se construiește pe dominanta* unei tonalități (2), cele trei terțe fiind cuprinse în cadrul unei s. mici.