SÉPIE, (1) sepii, (3) sepia, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafenie-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale sintetică, folosită în pictură sau în grafică; culoare roșie-brună ◊ (Adjectival) Culoare sepia. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). [Var.: sépia s. f.] – Din fr. sepia, lat. sepia, it. seppia.

SÉPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sépia, lat. sepia.

SÉPIE, sepii, s. f. Moluscă marină cefalopodă, cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă (cînd este atacată, emană un lichid negricios care tulbură apa) (Sepia officinalis).

sépie (moluscă) (-pi-e) s. f., art. sépia (-pi-a), g.-d. art. sépiei; pl. sépii, art. sépiile (-pi-i-)

sépie (moluscă) s. f. (sil. -pi-e), art. sépia (sil. -pi-a), g.-d. art. sépiei; pl. sépii, art. sépiile (sil. -pi-i-)

SÉPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sépia, cf. gr., lat. sepia].

SÉPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr. sépia, lat. sepia)

sépie (-ii), s. f. – 1. Moluscă marină (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. – 3. Desen colorat cafeniu-închis. Lat. sepia (sec. XIX).

SÉPIE ~i f. Moluscă marină răpitoare, comestibilă, de talie mare, cu corpul oval, înzestrat cu tentacule și cu o glandă specială, care, atunci când este atacată, emană un lichid de culoare închisă, tulburând apa. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-e] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

sepie f. 1. molusc al cărui os secretează o coloare neagră, cu care se face sepia; 2. materie negricioasă de desenat; 3. desen făcut cu această materie.

*sepíe f. (lat sépia, d. vgr. sepia). Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuințat în desemn (Scoĭca internă se numește os de sepie). Văpsea neagră formată de acest lichid.

SÉPIE (< fr., lat.) s. f. Specie de moluște cefalopode, răpitor din mările temeprate și calde, asemănătoare cu caracatița, cu corpul oval, lung de 15-20 cm, cu 10 brațe (opt scurte, acoperite total cu ventuze și două lungi, cu ventuze doar la capătul liber) dispuse în jurul gurii și cu o cochilie internă (Sepia officinalis); când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”. Carnea de s. este comestibilă și se folosește în alimentație, iar vopseaua obținută din „glanda de cerneală” a s. – în pictură.