SEPARÉ s. n. v. separeu.

SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separé s. n.] – Din fr. séparé.

SEPARÉ s. n. v. separeu.

SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separé s. n.] – Din fr. séparé.

SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă separată într-un local public. Inspectorii erau nevoiți deseori să-și facă rapoartele într-un separeu la [localul] «Flora». PAS, Z. II 143.

separéu s. n., art. separéul; pl. separéuri

separéu s. n., art. separéul; pl. separéuri

SEPARÉ s.n. v. separeu.

SEPARÉU s.n. Despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var. separe s.n. / < fr. séparé].

SEPARÉU s. n. despărțitură, loc izolat, într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. (< fr. séparé)

SEPARÉU ~ri n. Cameră sau loc separat într-un local public. /<fr. séparé