separe definitie

2 intrări

25 definiții pentru separe

SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
SEPARÉ s. n. v. separeu.
SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separé s. n.] – Din fr. séparé.
SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
SEPARÉ s. n. v. separeu.
SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separé s. n.] – Din fr. séparé.
SEPARÁ, sepár, vb. I. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1.
SEPARÉU, separeuri, s. n. Cameră, boxă separată într-un local public. Inspectorii erau nevoiți deseori să-și facă rapoartele într-un separeu la [localul] «Flora». PAS, Z. II 143.
separá (a ~) vb., ind. prez. 3 sepáră
separéu s. n., art. separéul; pl. separéuri
separá vb., ind. prez. 1 sg. sepár, 3 sg. și pl. sepáră
separéu s. n., art. separéul; pl. separéuri
SEPARÁ vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorța. 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
SEPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. sepár. / < fr. séparer, it., lat. separare].
SEPARÉ s.n. v. separeu.
SEPARÉU s.n. Despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var. separe s.n. / < fr. séparé].
SEPARÁ vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
SEPARÉU s. n. despărțitură, loc izolat, într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. (< fr. séparé)
A SEPARÁ sepár tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărți. /<fr. séparer, lat. separare
A SE SEPARÁ mă sepár intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărți; a se detașa. /<fr. séparer, lat. separare
SEPARÉU ~ri n. Cameră sau loc separat într-un local public. /<fr. séparé
separà v. a despărți.
*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc.
SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărți, a divorța, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.) 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărți. (A ~ o incintă în spații mai mici.) 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)

separe dex

Intrare: separa
separa verb grupa I conjugarea I
Intrare: separeu
separeu substantiv neutru
separe