separator definitie

15 definiții pentru separator

SEPARATÓR, -OÁRE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței. ◊ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator.
SEPARATÓR, -OÁRE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței. ◊ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator.
SEPARATÓR2, -OÁRE, separatori, -oare, adj. Care are calitatea de a separa.
SEPARATÓR1, separatoare, s. n. 1. Mașină sau aparat care servește la curățirea unei substanțe de altele sau la despărțirea unui element dintr-un amestec prin mijloace fizice. ◊ Separator de gaze = aparat pentru separarea gazelor de țiței la ieșirea lor din sondă. Separator de unt = aparat cu care se separă smîntîna din lapte (în vederea fabricării untului). 2. Aparat sau piesă care separă două porțiuni de conductă electrică sau două piese dintr-un sistem tehnic.
separatór1 adj. m., pl. separatóri; f. sg. și pl. separatoáre
separatór2 s. n., pl. separatoáre
separatór adj. m., pl. separatóri; f. sg. și pl. separatoáre
separatór s. n., pl. separatoáre
SEPARATÓR adj. despărțitor, izolator. (Perete ~.)
SEPARATÓR, -OÁRE adj. Care poate separa. // s.n. 1. Aparat sau mașină care separă o anumită substanță sau un anumit material dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. [Cf. fr. séparateur, lat. separator].
SEPARATÓR, -OÁRE I. adj. care separă. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină pentru separarea anumitor componenți dintr-un amestec. 2. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. (< fr. séparateur, lat. separator)
SEPARATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care separă. /<fr. séparateur
SEPARATÓR2 ~oáre n. 1) Aparat (sau mașină) pentru separarea unuia sau a mai multor componenți dintr-un amestec solid sau fluid. ~ de grâne.~ de lapte aparat centrifugal pentru separarea smântânii din lapte. 2) Piesă care separă rolele la rulmenți. /<fr. séparateur
SEPARATOR adj. despărțitor, izolator. (Perete ~.)
separatór s. m. ◊ „[...] bărbații și femeile vor călători separat în mijloacele de transport în comun din capitala iraniană, Teheran [...] Femeile vor călători pe locurile din spate și în fiecare autobuz se va afla câte un «separator» în uniformă specială.” Ev.z. 28 XI 92 p. 5 (din separa + -tor; DN, DEX – alt sens)

separator dex

Intrare: separator
separator adjectiv substantiv neutru