SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de desprindere dintr-un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme.

SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de desprindere dintr-un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme.

SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de izolare, de desprindere dintr-un grup social constituit. V. sectarism.

separatísm s. n.

separatísm s. n.

SEPARATÍSM s. izolare. (Ce e acest ~?)

SEPARATÍSM s.n. Tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică. [< fr. séparatisme].

SEPARATÍSM s. n. tendință de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică. (< fr. séparatisme)

SEPARATÍSM n. 1) Tendință spre separare. 2) (într-un stat multinațional) Mișcare a minorităților naționale pentru a forma un stat independent sau o regiune autonomă. /<fr. séparatisme

separatism n. tendență separatistă.

*separatízm n. (d. separat). Secesionizm, tendență de separațiune.

SEPARATISM s. izolare. (Ce e acest ~?)