senzitiv definitie

12 definiții pentru senzitiv

SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. Înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus.
SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. Înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus.
SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Care se raportă la simțuri sau la senzații; senzorial. Organ senzitiv. 2. Înzestrat cu sensibilitate, sensibil. Plante senzitive. ◊ Mimoză senzitivă (și substantivat, f.) v. mimoză.
senzitív adj. m., pl. senzitívi; f. senzitívă, pl. senzitíve
senzitív adj. m., pl. senzitívi; f. sg. senzitívă, pl. senzitíve
SENZITÍV adj. v. senzorial.
SENZITÍV, -Ă adj. 1. Referitor la simțuri, de simțuri. 2. Care are facultatea de a simți; sensibil. [< fr. sensitif].
SENZITÍV, -Ă I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simți. II. adj., s. m. f. (pesoană) de o sensibilitate excesivă. III. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus)
SENZITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de simțuri; legat de simțuri. 2) Care simte; cu facultatea de a simți. /<fr. sensitif
sensitiv a. care are facultatea de a simți; toate animalele sunt sensitive.
*sensitív, -ă adj. (mlat. sensitivus, fr. sensitif). Sensibil, simțitor, care simte: toate animalele-s sensitive. Relativ la simțurĭ sau la sensațiune: facultatea sensitivă. S. f. O plantă leguminoasă ale căreĭ foĭ se strîng cînd le atingĭ (Se numește și mimoză). Fig. Persoană care se sperie, se supără saŭ se emoționează dintr’un nimic. – Fals senz-.
SENZITIV adj. senzorial, (rar) senzațional. (Organ ~.)

senzitiv dex

Intrare: senzitiv
senzitiv adjectiv