Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru sentinel─â

SANTIN├ëL─é, santinele, s. f. Militar ├«narmat care face serviciul de paz─â a unui post, a unei institu╚Ťii; p. gener. persoan─â care st─â de paz─â. [Var.: sentin├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. sentinelle.
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.
SANTIN├ëL─é, santinele, s. f. Soldat ├«narmat care face serviciul de paz─â a unui post, a unei institu╚Ťii; p. gener. persoan─â care st─â de paz─â. [Var.: sentin├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. sentinelle.
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.
SANTIN├ëL─é, santinele, s. f. (╚śi ├«n forma sentinel─â) Soldat ├«narmat care face serviciul de paz─â a unui post; straj─â, gard─â. El nu vroise s─â creaz─â c─â sentinela trebuie... dup─â trei ├«ntreb─âri f─âr─â r─âspuns, s─â trag─â. GALACTION, O. I 153. ├Ä╚Öi va am─âgi nesomnul inspect├«nd santinelele de noapte. C. PETRESCU, ├Ä. I 4. Din c├«nd ├«n c├«nd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind r─âsun─âtor ╚Öi prelung, ├«n ad├«nca mu╚Ťenie a nop╚Ťii. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 145. ÔŚŐ Expr. A fi de santinel─â = a fi de serviciu, de paz─â. S─â dorm? Glumi╚Ťi, domni╚Öoar─â Corina, eram de sentinel─â. SEBASTIAN, T. 25. ÔÇô Variant─â: sentin├ęl─â s. f.
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă.
santin├ęl─â s. f., g.-d. art. santin├ęlei; pl. santin├ęle
santin├ęl─â s. f., g.-d. art. santin├ęlei; pl. santin├ęle
SANTINÉLĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)
SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].
SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă.
SENTINÉLĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)
SANTINÉLĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle
sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at.
* santin├ęl─â f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a sim╚Ťi, a auzi, a asculta). Soldat de paz─â, str─âjer: santinelele du╚Ömanulu─ş se vedea┼ş departe. ÔÇô Forma sentinel─â, de╚Ö─ş ma─ş corect─â, nu se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â. V. planton.
sentin├ęl─â V. santinel─â.
SANTINELĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

Sentinel─â dex online | sinonim

Sentinel─â definitie

Intrare: santinel─â
santinel─â substantiv feminin
sentinel─â