sentimentalism definitie

13 definiții pentru sentimentalism

SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic în literatura rusă apărut la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.
SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic în literatură apărut la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.
SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendința de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile numai din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. Fusese la Cernăuți la școală și se hrănise cu lecturi romanțioase, care dezlănțuiră în el un sentimentalism vaporos. CĂLINESCU, E. 58. A pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile și sentimentul. REBREANU, R. II 47. Durerile imaginare au dispărut, falșul sentimentalism... dragostea aceea stupidă, etalată ca pe o tarabă, nu se mai vede. ANGHEL, PR. 185. ◊ Expr. A cădea în sentimentalism = a deveni sentimental. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osîndit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! REBREANU, R. I 22.
sentimentalísm s. n., (gesturi, atitudini) pl. sentimentalísme
sentimentalísm s. n., (gesturi, atitudini) pl. sentimentalísme
SENTIMENTALÍSM s. 1. v. lirism. 2. (rar) sentimentalitate, (fig. peior.) dulcegărie. (~ul unei declarații amoroase.)
SENTIMENTALÍSM s.n. 1. Sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendință în literatura sec. XVIII, în care esențială este reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultoase, a personajelor. 2. Atitudine, comportare de om sentimental. [< fr. sentimentalisme].
SENTIMENTALÍSM s. n. 1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendință în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultuoase. (< fr. sentimentalisme)
SENTIMENTALÍSM ~e n. 1) (în sec. XVIII și începutul sec. XIX) Curent literar caracterizat prin reliefarea vieții sentimentale a omului. 2) Sensibilitate excesivă; exagerare a sentimentelor. ◊ A cădea în ~ a deveni sentimental; a-și exagera sentimentele. 3) Comportare sau atitudine de om sentimental. /<fr. sentimentalisme
sentimentalism n. 1. starea celui sentimental; 2. afectarea de sentimente.
*sentimentalízm n., pl. e (d. sentimental). Sentimentalitate, caracteru de a fi sentimental. Afectațiune de sentiment.
SENTIMENTALISM s. (rar) sentimentalitate, (fig. peior.) dulcegărie. (~ unei declarații amoroase.)
SENTIMENTALÍSM (< fr.) s. n. 1. Sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor. ♦ Atitudine, gest, comportare de om sentimental. 2. Curent în literatura și arta europeană și cea americană din a doua jumătate a sec. 18 – începutul sec. 19. A fost animat de ideile iluminismului, dar spre deosebire de clasicismul iluminist, a dat prioritate sentimentului. I-a fost proprie și o anumită idealizare a vieții patriaerhale. Între reprezentanți se numără Samuel Richardson, Laurence Sterne, Oliver Goldsmith, Tobias George Smollett, Jean-Jacques Rousseau, Nikolai M. Karamzin, Gh. Asachi, Costache Negruzzi ș.a.

sentimentalism dex

Intrare: sentimentalism
sentimentalism substantiv neutru