sentimental definitie

13 definiții pentru sentimental

SENTIMENTÁL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezește) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se referă la sentimente. 2. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Care arată o sensibilitate accentuată, care se lasă ușor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.
SENTIMENTÁL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezește) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se referă la sentimente. 2. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Care arată o sensibilitate accentuată, care se lasă ușor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.
SENTIMENTÁL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezește) sentimente duioase, nostalgice; (peiorativ) dulceag. Ton sentimental. ▭ Cu ochi ca două flori de cicoare, cu plete aurii... ar fi fost prea «romantic», prea obișnuit, prea sentimental. IBRĂILEANU, S. 7. De ce, doamna mea? o întrerupse Andrei cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. Ce tot înțelegi tu [zicînd] că-ți plac frazele sentimentale, dar numai prin cărți, nu și aiurea? GHICA, A. 89. Care muzică vă place mai mult, doamna mea?... cea italiană sau cea germană? – Cea italiană, domnule director, căci e mai sentimentală! ALECSANDRI, T. I 289. ◊ (Adverbial) Rugată, a venit la piano d-na M. A cîntat sentimental «serenada lui Schubert». IBRĂILEANU, A. 99. ♦ Care se referă la sentimente, afectiv. În unul din basmele care, de veacuri... se șoptesc ultimei generații de cătră bătrîni... se găsește fixat un personagiu care simbolizează situația mea sentimentală din astă-seară. SADOVEANU, E. 85. 2. (Despre persoane) Care denotă o sensibilitate accentuată, exagerată, în manifestările căruia precumpănește sentimentul, care se lasă ușor stăpînit de sentimente duioase. Caragiale a fost un om profund gînditor și profund sentimental. SADOVEANU, E. 143. Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. ◊ (Substantivat) Îl socotea un om slab, dezarmat și încă mai rău decît toate: un sentimental. C. PETRESCU, A. 359.
sentimentál adj. m., pl. sentimentáli; f. sentimentálă, pl. sentimentále
sentimentál adj. m., pl. sentimentáli; f. sg. sentimentálă, pl. sentimentále
SENTIMENTÁL adj. 1. afectiv. (O viață ~ bogată.) 2. amoros, galant. (Aventură, intrigă ~.) 3. liric. (Vorbea pe un ton ~.) 4. languros, (rar) sentimentalist, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Declarații ~.)
SENTIMENTÁL, -Ă adj. Care conține sau exprimă un sentiment; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment. // s.m. și f. Persoană cu o sensibilitate accentuată, care nutrește sentimente puternice, pe care le manifestă cu tărie. [Cf. fr. sentimental, it. sentimentale].
SENTIMENTÁL, -Ă adj. 1. care exprimă sau trezește sentimente duioase; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment. 2. (despre oameni; și s.) care nutrește sentimente puternice. (< fr. sentimental)
SENTIMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sentimente; propriu sentimentelor; afectiv. Educație ~ă. 2) Care provine din sentimente. Roman ~. 3) Care este pătruns de sentimente. Ton ~. 4) Care trezește sentimente; afectiv. Muzică ~ă. Romanță ~ă. 5) și substantival Care vădește o sensibilitate deosebită; care se înduioșează ușor. /<fr. sentimental, lat. sentimentalis
sentimental a. 1. în care e sentiment: poezie sentimentală; 2. (ironic) care afectează sentimentul fără să-l aibă: june sentimental.
*sentimentál, -ă adj. (fr. sentimental, d. sentiment cu sufixu -al ca’n continental, sacramental. Nu e nevoĭe să se admită numaĭ de cît că e luat după engl. sentimental, supt infl. celebrei cărți a lui Sterne The sentimental Journey, Călătoria sentimentală [1768]. Plin de sentiment (adevărat orĭ afectat): om, discurs sentimental. Adv. În mod sentimental.
SENTIMENTAL adj. 1. afectiv. (O viață ~ bogată.) 2. amoros, galant. (Aventură, intrigă ~.) 3. liric. (Vorbea pe un ton ~.) 4. languros, (rar) sentimentalist, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Declarații ~.)
NAIVĂ ȘI SENTIMENTALĂ, sintagmă prin care Fr. Schiller (în eseul „Despre poezia naivă și sentimentală”) a distins poezia clasică, definită prin unitatea organică cu natura (Homer, Shakespeare, Goethe), de cea romantică (modernă), care exprimă ruptura dramatică de natură.

sentimental dex

Intrare: sentimental
sentimental adjectiv