SENSIBILITÁTE, sensibilități, s. f. 1. Facultate de a simți, de a reacționa la excitații, de a-și schimba, într-o anumită măsură, starea inițială sub acțiunea unui agent exterior; acuitate a simțurilor; capacitatea de a percepe senzații. 2. Capacitate de reacție afectivă; intensitate afectivă; emotivitate, afectivitate. ♦ (În artă și literatură) Capacitatea de a transmite, de a provoca emoții artistice; receptivitate artistică. 3. Însușire a unui instrument sau a unui aparat de a reacționa la cele mai mici variații ale unor agenți externi (ca diferența de temperatură sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Mărimea concentrației unei soluții în substanța de analizat, care produce, în timpul reacției de recunoaștere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Rezistență scăzută la agenți patogeni. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilité, lat. sensibilitas, -atis.

SENSIBILITÁTE, sensibilități, s. f. 1. Facultate de a simți, de a reacționa la excitații, de a-și schimba, într-o anumită măsură, starea inițială sub acțiunea unui agent exterior; acuitate a simțurilor; capacitatea de a percepe senzații. 2. Capacitate de reacție afectivă; intensitate afectivă; emotivitate, afectivitate. ♦ (În artă și literatură) Capacitatea de a transmite, de a provoca emoții artistice; receptivitate artistică. 3. Însușire a unui instrument sau a unui aparat de a reacționa la cele mai mici variații ale unor agenți externi (ca diferența de temperatură sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Mărimea concentrației unei soluții în substanța de analizat, care produce, în timpul reacției de recunoaștere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispoziție a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilité, lat. sensibilitas, -atis.

SENSIBILITÁTE, sensibilități, s. f. 1. Facultatea de a simți, de a reacționa la excitații; acuitate a simțurilor; capacitatea de a avea senzații. Poate că în acea singură clipă [a morții] e concentrată toată sensibilitatea, în creier fiind chiar sediul vieții. Dar unele insecte au senzații chiar după ce sînt decapitate. BART, S. M. 78. 2. Capacitate de reacție afectivă; intensitate afectivă; emotivitate. Erau oameni normali... unii din ei poate cu o sensibilitate prea acută. CĂLINESCU, E. 31. Sensibilitatea noastră e mai ascuțită și nu s-a tocit prin contactul cu primejdiile zilnice. REBREANU, R. II 101. [Radu] se făcuse de o sensibilitate care nu era de loc extraordinară vîrstei lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. ♦ (În artă și literatură) Impresionabilitate deosebită la tot ceea ce trezește emoții estetice; receptivitate artistică. Sensibilitatea criticului se manifestă în cea mai profundă vibrațiune a ei... în admirabilul studiu asupra dramei «Năpasta». DEMETRESCU, O. 170. 3. Calitate a unui instrument sau a unui aparat de a reacționa la valori sau variații foarte mici ale intensității unor agenți externi (ca diferența de temperatură sau de greutate, schimbarea de presiune etc.). Sensibilitatea seismografului. Sensibilitatea balanței.

!sensibilitáte s. f., g.-d. art. sensibilitắții; pl. sensibilitắți

sensibilitáte s. f., g.-d. art. sensibilității; pl. sensibilități

SENSIBILITÁTE s. 1. (înv.) simțibilitate, simțiciune, simțire, simțitate. (Sensibilitatea nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simțire. (Artist de o mare sensibilitate.) 3. susceptibilitate. (Se făcuse de o sensibilitate greu de suportat.) 4. finețe. (Sensibilitatea unui aparat de măsură.)

Sensibilitate ≠ insensibilitate

SENSIBILITÁTE s.f. 1. Facultate a organismelor vii de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară; simțire. 2. Însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate accentuată. ♦ Receptivitate artistică. ♦ Predispoziție a organismelor la diferite boli. 3. Însușire a unui instrument sau a unui aparat de a indica cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. 4. (Chim.) Mărime a concentrației unei soluții la substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul perceperii senzoriale. 5. Viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată. [Cf. fr. sensibilité, lat. sensibilitas].

SENSIBILITÁTE s. f. 1. proprietate a organismelor animale de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară. ◊ calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile. 2. însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate. ◊ receptivitate artistică. ◊ predispoziție a organismelor la diferite boli. 3. însușire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil. 4. (chim.) mărime a concentrației unei soluții, în substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul percepției senzoriale. 5. viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată. (fr. sensibilité, lat. sensibilitas)

SENSIBILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter sensibil. 2) Receptivitate emotivă; afectivitate. [G.-D. sensibilității] /<lat. sensibilitas, ~atis, fr. sensibilité

sensibilitate f. 1. facultatea de a simți, de a primi impresiunile obiectelor; 2. impresionabilitate morală: are prea multă sensibilitate; 3. sentiment de compătimire, de duioșie.

*sensibilitáte f. (lat. sensibilitas, -átis). Facultatea de a fi sensibil, de a simți ușor: sensibilitatea uneĭ inimĭ, uneĭ hirtiĭ fotografice. – Fals senz-.

SENSIBILITATE s. 1. (înv.) simțibilitate, simțiciune, simțire, simțitate. (~ nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simțire. (Artist de o mare ~.) 3. susceptibilitate. (Se făcuse de o ~ greu de suportat.)

SENSIBILITATE. Subst. Sensibilitate, simțire, simț, simțămînt, sentiment, senzație, emoție; simțibilitate (rar), simțiciune (înv.), sentimentalitate, sentimentalism, simțimintalism (înv.); afectivitate, emotivitate, impresionabilitate, receptivitate, rafinament, morbidețe (livr.), susceptibilitate, hipersensibilitate; iritabilitate, irascibilitate, surescitabilitate. Emoționare, tulburare; sensibilizare, sentimentalizare, hipersensibilizare; iritare; iritație, surescitare, surescitație. Adj. Sensibil, sensibilizat, simțit, simțitor, senzual, simțual (înv.); emotiv, emoțional, afectiv; sentimental, impresionabil, receptiv; susceptibil, hipersensibil; iritabil, irascibil, surescitabil. Emoționat, afectat, tulburat, mișcat, impresionat; excitat, surescitat, iritat, ațîțat, enervat. Impresionant, mișcător, lacrimogen (fig., ir. și depr.), emoționant, tulburător, sentimentalizat; iritant, enervant, surescitant. Vb. A simți, a încerca un sentiment, a fi mișcat (impresionat). A se emoționa, a cuprinde (pe cineva) emoția, a fi cuprins de emoție, a se tulbura. A se irita, a se enerva, a se supăra, a-și ieși din fire, a-i sări (cuiva) țandăra, a se înfuria. A sensibiliza, a sentimentaliza; a impresiona, a emoționa, a mișca, a tulbura, a excita, a irita, a ațîța, a surescita. V. cordialitate, dragoste, gingășie, intuiție, iritare, neliniște, nestăpînire, rafinament, sinceritate, temperament.