SENSÍBIL, -Ă, sensibili, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. 2. (Fil.; despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi cunoscut cu ajutorul simțurilor. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S. f. Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară față de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic. – Din fr. sensible, lat. sensibilis.

SENSÍBIL, -Ă, sensibili, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. 2. (Despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi perceput și cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoașterii, prin intermediul senzației. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S. f. Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară față de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic. – Din fr. sensible, lat. sensibilis.

SENSÍBIL, -Ă, sensibili, -e, adj. 1. (Despre oameni, uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la») Care are o sensibilitate ascuțită, care resimte puternic orice impresie fizică sau morală. Sensibil la frig. Sensibil la ironie. ▭ Cine ți-a spus dumitale că pentru a fi fericit e interzis să fii sensibil? SEBASTIAN, T. 79. [Dionis] pare foarte sensibil. EMINESCU, N. 77. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, impresionabil, emotiv. ♦ (Despre organe) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. Ureche sensibilă. Stomac sensibil. 2. (Despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi perceput prin simțuri; care produce o senzație sau o impresie. V. concret, material. ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Prețurile au înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente sau aparate) Care funcționează sub acțiunea unui anumit agent (ca diferența de temperatură sau de greutate, schimbarea de presiune etc.). Balanță sensibilă. Placă sensibilă.

sensíbil1 adj. m., pl. sensíbili; f. sensíbilă, pl. sensíbile

sensíbil2 s. n.

sensíbil adj. m., pl. sensíbili; f. sg. sensíbilă, pl. sensíbile

sensíbil s. n.

SENSÍBIL adj. 1. (FIZIOL.) senzitiv, senzorial, (rar) senzațional, (înv.) simțibil, simțicios. (Organ ~.) 2. emotiv, impresionabil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atât de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 5. v. evident.

Sensibil ≠ insensibil, nesensibil, nesimțitor

SENSÍBIL, -Ă adj. 1. Înzestrat cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simțuri. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a șasea a gamei majore sau minore, așezată la un semiton de tonică. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simți].

SENSÍBIL, -Ă I. adj. 1. cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. ◊ predispus la anumite boli. ◊ (despre materiale fotogafice) care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. 2. (fil.) care poate fi perceput prin simțuri. ◊ (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile (2). ◊ care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (despre aparate, instrumente etc.) care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. II. s. f. (muz.) treapta a șaptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonică. (< fr. sensible, lat. sensibilis)

SENSÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi. 2) (despre ființe) Care reacționează cu ușurință la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu ușurință de organele de simț sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reacționa la cele mai slabe excitații. 5) Care se vede dintr-o dată; în stare a fi constatat ușor; evident; vădit. Scădere ~ă a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor factori externi. Balanță ~ă. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifică ușor sub acțiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile

sensibil a. 1. ce cade sub simțuri: lume sensibilă; 2. ușor impresionabil: sensibil la muzică; 3. care poate simți impresiuni morale: inimă sensibilă; 4. care face impresiune asupra simțurilor: un frig sensibil; 5. ușor de remarcat: un progres sensibil; 6. care indică cele mai mici diferențe: termometru sensibil.

*sensibíl, -ă adj. (lat. sensibilis, fr. sensible). Simțitor, care se poate simți, care se poate aprecia pin simțurĭ: lumea sensibilă. Mare, care se simte bine (mult): frig sensibil. Mare, important: progres sensibil. Simțitor, impresionabil, care simte ușor, emoționabil, susceptibil: un auz sensibil la muzică, un om sensibil la nenorocirea altuĭa, sensibil la ironie. Fiz. Care arată cele maĭ micĭ diferențe: o balanță sensibilă. Muz. Notă sensibilă, care e cu un semiton dedesuptu toniciĭ. Adv. În mod sensibil: fluxu se urca sensibil, era sensibil emoționat. - Fals senz-.

SENSIBIL adj. 1. (înv.) simțibil, simțicios. (Organ, organism ~.) 2. emotiv, impresionabil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atît de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 5. apreciabil, categoric, considerabil, evident. important, însemnat, mare, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.)

sensibilă, denumirea treptei a șaptea în tonalitate (2), una dintre treptele care, raportată la tonică* determină modul (II). S. este situată la o secundă* mică inferioară față de tonică, putând fi întâlnită în modul major* natural și armonic și în modul minor* armonic. Termenul de s. se referă la caracterul instabil melodic și armonic al treptei, care, integrată acordului* de D, tinde permanent să se rezolve* spre sunetul imediat superior (spre tonică). V. paenultima vox; subsemitonium modi; subton.

a lua (pe cineva) la coarda sensibilă expr. 1. a înduioșa (pe cineva), a impresiona (pe cineva). 2. a lua cu liru-liru.