SĂNINEÁȚĂ s. f. v. senineață.

SENINÉȚE s. f. (Rar) Seninătate [Var.: senineáță, (reg.) sănineáță s. f.] – Senin + suf. -ețe.

SĂNINEÁȚĂ s. f. v. senineață.

SENINEÁȚĂ s. f. (Rar) Seninătate [Var.: (reg.) sănineáță s. f.] – Senin + suf. -ață.

SENINÉȚĂ s. f. v. seninețe.

SENINÉȚE s. f. (Rar) Seninătate. (Cu pronunțare regională) Sănineța orizontului... îmi arătă că întru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308. – Variantă: seninéță (NEGRUZZI, S. I 289) s. f.

seninéțe (rar) s. f., art. seninéțea, g.-d. art. seninéței

seninéțe s. f., art. seninéțea, g.-d. art. seninéței

seninéță (= seninețe) s. f. (g.-d. art. senineței; pl. – )