SENINÉȚĂ s. f. v. seninețe.

SENINÉȚE s. f. (Rar) Seninătate. (Cu pronunțare regională) Sănineța orizontului... îmi arătă că întru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308. – Variantă: seninéță (NEGRUZZI, S. I 289) s. f.

seninéță (= seninețe) s. f. (g.-d. art. senineței; pl. – )