seninătate definitie

12 definiții pentru seninătate

SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.
SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.
SENINĂTÁTE, seninătăți, s. f. 1. Calitate a cerului sau a timpului senin; limpezime, lumină. ♦ (Concretizat) Întinsul, adîncul senin al văzduhului, limpeziș. Soarele se ridica încet în seninătatea adînc albastră a cerului. EMINESCU, la CADE. 2. Fig. Expresie senină a chipului. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ♦ Calm, liniște sufletească. Cu aceeași seninătate cu care pregătea paturile pentru ceilalți bolnavi, își așternu și lui un pat. MIRONESCU, S. A. 129.
seninătáte s. f., g.-d. art. seninătắții
seninătáte s. f., g.-d. art. seninătății
SENINĂTÁTE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)
SENINĂTÁTE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
SENINĂTÁTE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plină de liniște sufletească; mină calmă. [G.-D. seninătății] /senin + suf. ~ătate
seninătate f. 1. starea vremii senine sau a cerului senin; 2. fig. liniște: seninătatea sufletească. [Lat. SERENITATEM].
seninătáte f. (lat. serénĭtas, -átis; it. serenita). Starea ceruluĭ fără nourĭ: seninătatea ceruluĭ Sahareĭ. Fig. Liniște, neturburare: seninătatea cu care a murit Socrate.
seninătate s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.
SENINĂTATE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)

seninătate dex

Intrare: seninătate
seninătate substantiv feminin