Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru senin─âtate

SENIN─éT├üTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie lini╚Ötit─â a chipului, a ochilor. ÔÖŽ Calm, lini╚Öte sufleteasc─â. ÔÇô Senin + suf. -─âtate.
SENIN─éT├üTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie lini╚Ötit─â a chipului, a ochilor. ÔÖŽ Calm, lini╚Öte sufleteasc─â. ÔÇô Senin + suf. -─âtate.
SENIN─éT├üTE, senin─ât─â╚Ťi, s. f. 1. Calitate a cerului sau a timpului senin; limpezime, lumin─â. ÔÖŽ (Concretizat) ├Äntinsul, ad├«ncul senin al v─âzduhului, limpezi╚Ö. Soarele se ridica ├«ncet ├«n senin─âtatea ad├«nc albastr─â a cerului. EMINESCU, la CADE. 2. Fig. Expresie senin─â a chipului. Senin─âtatea grav─â a Sa╚Öei se ├«ntunecase ├«n umbra unei melancolii dureroase, ce p─ârea c─â ├«nr├«ure╚Öte deopotriv─â pe to╚Ťi dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ÔÖŽ Calm, lini╚Öte sufleteasc─â. Cu aceea╚Öi senin─âtate cu care preg─âtea paturile pentru ceilal╚Ťi bolnavi, ├«╚Öi a╚Öternu ╚Öi lui un pat. MIRONESCU, S. A. 129.
senin─ât├íte s. f., g.-d. art. senin─âtß║»╚Ťii
senin─ât├íte s. f., g.-d. art. senin─ât─â╚Ťii
SENIN─éT├üTE s. albastru, alb─âstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpezi╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) seninat, (reg.) vine╚Ťie, (Mold. ╚Öi Bucov.) sineal─â, (├«nv.) senineal─â. (~ cerului.)
SENINĂTÁTE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
SENIN─éT├üTE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plin─â de lini╚Öte sufleteasc─â; min─â calm─â. [G.-D. senin─ât─â╚Ťii] /senin + suf. ~─âtate
seninătate f. 1. starea vremii senine sau a cerului senin; 2. fig. liniște: seninătatea sufletească. [Lat. SERENITATEM].
senin─ât├íte f. (lat. ser├ęn─ştas, -├ítis; it. serenita). Starea cerulu─ş f─âr─â nour─ş: senin─âtatea cerulu─ş Sahare─ş. Fig. Lini╚Öte, neturburare: senin─âtatea cu care a murit Socrate.
senin─âtate s. v. AST├ÄMP─éR. CALM. LINI╚śTE. ODIHN─é. PACE. REPAUS. TIHN─é.
SENIN─éTATE s. albastru, alb─âstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpezi╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) seninat, (reg.) vine╚Ťie, (Mold. ╚Öi Bucov.) sineal─â, (├«nv.) senineal─â. (~ cerului.)

Senin─âtate dex online | sinonim

Senin─âtate definitie

Intrare: senin─âtate
senin─âtate substantiv feminin