Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru senin

S─éR├ŹN, -─é adj. v. senin.
SEN├ŹN, -─é, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) F─âr─â nori, limpede, clar; lini╚Ötit. ÔÖŽ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifest─ârile lor) Care exprim─â lini╚Öte, mul╚Ťumire sufleteasc─â; netulburat, luminos, lini╚Ötit, fericit. 3. S. n. Senin─âtate, limpezime, claritate (a cerului). ÔŚŐ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dat─â, pe nea╚Öteptate, f─âr─â veste; f─âr─â motiv (vizibil). [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) s─âr├şn, -─â adj.] ÔÇô Lat. serenus.
S─éR├ŹN, -─é adj. v. senin.
SEN├ŹN, -─é, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) F─âr─â nori, limpede, clar; lini╚Ötit. ÔÖŽ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifest─ârile lor) Care exprim─â lini╚Öte, mul╚Ťumire sufleteasc─â; netulburat, luminos, lini╚Ötit, fericit. 3. S. n. Senin─âtate, limpezime, claritate (a cerului). ÔŚŐ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dat─â, pe nea╚Öteptate, f─âr─â veste; f─âr─â motiv (vizibil). [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) s─âr├şn, -─â adj.] ÔÇô Lat. serenus.
S─éR├ŹN, -─é adj. v. senin2.
SEN├ŹN1 s. n. Senin─âtate, claritate (a cerului), limpezime. ├Än ziua aceea... era un senin pe ceri ╚Öi a╚Öa de frumos ╚Öi de cald afar─â, c─â-╚Ťi venea s─â te scalzi pe uscat, ca g─âinile. CREANG─é, A. 64. Luna r─âs─ârise dintre mun╚Ťi ╚Öi se oglindea ├«ntr-un lac mare ╚Öi limpede ca seninul ceriului. EMINESCU, N. 6. ÔŚŐ (Poetic) Pe dealuri clasice s-arat─â fecioare ├«n c─âm─â╚Öi de in Ce-n m├«ini cu amforele goale ├«╚Öi umplu ochii de senin. MACEDONSKI, O. I 64. Ca ├«n c─âmara ta s─â vin, S─â te privesc de-aproape, Am cobor├«t cu-al meu senin ╚śi m-am n─âscut din ape. EMINESCU, O. I 170. ÔŚŐ Loc. adv. (A╚Öa ca) din senin = dintr-o dat─â, pe nea╚Öteptate, pe neg├«ndite, f─âr─â veste, f─âr─â motiv. M─â tem, mam─â! M─â tem pentru via╚Ťa lui. ÔÇô Ce-i cu tine? A╚Öa din senin? Nu te-n╚Ťeleg. DAVIDOGLU, M. 17. B─ât─âi ├«ns─â a suferit nenum─ârate, mai pe dreptate, dar mai mult din senin. REBREANU, I. 116. De cum ├«ncepu hora, fata cea frumoas─â... veni ca din senin ╚Öi iar─â se prinse l├«ng─â d├«nsul. ISPIRESCU, L. 187.
SEN├ŹN2, -─é, senini, -e, adj. 1. (Despre cer) F─âr─â nori; (despre timp) limpede, clar, curat, lini╚Ötit, calm. Cerul e senin ╚Öi albastru; ├«n dep─ârtare, catargele ├«╚Öi flutur─â ├«n b─âtaia v├«ntului steagurile colorate. DUN─éREANU, CH. 84. Sirenele-╚Ťi c├«ntau ├«n nop╚Ťi senine Eternele legende-ale iubirii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 141. Era ziua mult senin─â, Mun╚Ťii pluteau ├«n lumin─â, V─âile-n t─âcere lin─â. ALECSANDRI, P. I 110. ÔÖŽ (Poetic) Luminos. Trecu o zi, trecur─â trei ╚śi iar─â╚Öi, noaptea, vine Luceaf─ârul deasupra ei Cu razele-i senine. EMINESCU, O. I 171. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifest─âri ale lor) Care exprim─â mul╚Ťumire sufleteasc─â, care nu e tulburat de fr─âm├«nt─âri; luminos, lini╚Ötit. ╚śi-a luat c─âciula, a zv├«rlit d─âsaga pe um─âr ╚Öi a pornit-o senin spre casa lui. POPA, V. 100. De-a mai mare dragul s─â fi privit pe Davidic─â, fl─âc─âu de munte... cu pletele cre╚Ťe ╚Öi negre ca pana corbului; cu fruntea lat─â ╚Öi senin─â. CREANG─é, A. 85. O luntre aurit─â veghea pe undele limpezi ale lacului l├«ng─â poart─â; ╚Öi-n aerul cel curat al serii tremurau din palat c├«ntece m├«ndre ╚Öi senine. EMINESCU, N. 6. ÔÇô Variant─â: ser├şn, -─â (CO╚śBUC, P. II 138) adj.
sen├şn1 adj. m., pl. sen├şni; f. sen├şn─â, pl. sen├şne
sen├şn2 s. n.
sen├şn adj. m., pl. sen├şni; f. sg. sen├şn─â, pl. sen├şne
sen├şn s. n.
SEN├ŹN adj. v. lin, lini╚Ötit, netulburat, tihnit.
SEN├ŹN adj., s. v. calm.
SEN├ŹN s. v. ast├ómp─âr, lini╚Öte, odihn─â, pace, repaus, tihn─â.
SEN├ŹN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, str─âveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tista╚Ö, (├«nv.) seninat, seninos, (fig.) sp─âlat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, alb─âstrime, azur, claritate, limpezime, senin─âtate, (rar) limpezi╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) seninat, (reg.) vine╚Ťie, (Mold. ╚Öi Bucov.) sineal─â, (├«nv.) senineal─â. (~ul cerului.) 3. adj. frumos, ├«nsorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (├«nv.) seninos. (Nop╚Ťi ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)
Senin Ôëá ├«nnorat, noros
sen├şn (-n─â), adj. ÔÇô Limpede, clar. ÔÇô Var. Trans. serin, s─ârin. Mr., megl. sirin. Lat. ser─ônus (Pu╚Öcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. ser├Ę, fr. serein. Asimilarea rin ÔÇ║ nin este recent─â. ÔÇô Der. seninare, s. f. (Trans., st├«nc─â de piatr─â lustruit─â sau str─âlucitoare); senin─âtate (var. senine╚Ťe), s. f. (claritate), pe care Pu╚Öcariu 1580 ├«l reduce la lat. ser─ônitas; (├«n)senina, vb. (a se face senin).
SEN├ŹN1 n. Lips─â de nori; senin─âtate; limpezime. ÔŚŐ Din ~ deodat─â; pe nea╚Öteptate. /<lat. serenus
SEN├ŹN2 ~─â (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este f─âr─â nori; limpede. 2) fig. Care v─âde╚Öte lini╚Öte sufleteasc─â; calm; netulburat. Privire ~─â. /<lat. sarenus
sen├şn sen├şnuri, s.n. (reg.) st├ónc─â.
senin a. 1. limpede, dulce ╚Öi lin: cer senin, vreme senin─â; 2. fig. neturburat: suflet senin; 3. pa╚Önic ╚Öi fericit: zile senine. [Lat. SERENUS]. ÔĽĹ n. 1. senin─âtate: seninul (cerurilor) insufl─â sfial─â ╚Öi mirare GR. AL.; 2. fig. fericire: nu e senin f─âr─â nori; din chiar senin, f─âr─â niciun cuv├ónt, cu totul pe nea╚Öteptate.
s─âr├şn V. senin.
sen├şn, -─â adj. (lat. s─Ľr├¬nus, it. sp. sereno, pv. cat. ser├ę, fr. serein). F─âr─â nour─ş, limpede, clar: cer, aer, timp senin; zi, noapte senin─â. Fig. Neturburat, lini╚Ötit, f─âr─â grij─ş, vesel: om senin, fal─â senin─â. Fericit, vesel: zile senine. S. n., pl. ur─ş. Senin─âtate (vorbind de cer). Din senin, f─âr─â nic─ş un motiv: sÔÇÖa sup─ârat din senin, chear din senin (╚Öi din chear senin, ce─şa ce e ma─ş ur├«t exprimat). ÔÇô ╚śi serin, s─ârin (Trans.). V. posomorit.
senin s. v. AST├ÄMP─éR. LINI╚śTE. ODIHN─é. PACE. REPAUS. TIHN─é.
senin adj., s. v. CALM.
senin adj. v. LIN. LINI╚śTIT. NETULBURAT. TIHNIT.
SENIN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, str─âveziu, (livr.) limpid, (Transllv.) tista╚Ö, (├«nv.) seninat, seninos, (fig.) sp─âlat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, alb─âstrime, azur, claritate, limpezime, senin─âtate, (rar) limpezi╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) seninat, (reg.) vine╚Ťie, (Mold. ╚Öi Bucov.) sineal─â, (├«nv.) senineal─â. (~ cerului.) 3. adj. frumos, ├«nsorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (├«nv.) seninos. (Nop╚Ťi ~.)
s─âr├şn, adj. ÔÇô v. sein (ÔÇ×oaie sur─âÔÇŁ).
s─âr├şn, adj. ÔÇô v. sein.
SEN├ŹN b. ard., 1138 (11 ÔÇô 13 C I 3) munt. (17 B IV 132) < subst.
din senin expr. pe neașteptate.

Senin dex online | sinonim

Senin definitie

Intrare: senin
senin adjectiv substantiv neutru
s─ârin
Intrare: Senin
Senin