Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru senat

SEN├üT, senate, s. n. 1. (├Än Roma antic─â) Sfatul b─âtr├ónilor; (├«n timpul republicii) organul suprem al puterii de stat; (├«n timpul imperiului) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire a Camerei superioare a Parlamentului ├«n unele state, ├«n care acesta este bicameral. 3. (╚śi ├«n sintagma senat universitar) Consiliu al profesorilor, cu rol ├«n conducerea institu╚Ťiei. 4. Loc ├«n care se ├«ntrunesc senatorii; sediul Senatului. ÔÇô Din fr. s├ęnat, lat. senatus.
SEN├üT, senate, s. n. 1. (├Än Roma antic─â) Sfatul b─âtr├ónilor; (sub republic─â) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dat─â camerei superioare a Parlamentului care, ├«mpreun─â cu Camera Deputa╚Ťilor, constituie corpurile legiuitoare ├«n unele ╚Ť─âri. 3. (╚śi ├«n sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior, format din profesori universitari ╚Öi reprezentan╚Ťi ai studen╚Ťilor, prezidat de rector. 4. Loc ├«n care se adun─â senatorii. ÔÇô Din fr. s├ęnat, lat. senatus.
SEN├üT, senate, s. n. 1. Corp legislativ ├«n unele ╚Ť─âri, alc─âtuit din membri ale╚Öi, coopta╚Ťi, sau numi╚Ťi ╚Öi care ├«mpreun─â cu Camera deputa╚Ťilor constituie corpurile legiuitoare. Senatul insulei ajunsese a alc─âtui legi de drept comercial ╚Öi maritim. BART, S. M. 47. 2. (├Änvechit) Sfat al b─âtr├«nilor, consiliu al sfetnicilor. V. divan. Craiul, ├«n sup─ârarea sa, chem─â senatul ╚Ť─ârii, b─âtr├«nii norodului s─â chibzuiasc─â ╚Öi s─â judece ce ar fi de f─âcut. RETEGANUL, P. V 20. ÔÖŽ (├Än vechea organizare a ├«nv─â╚Ť─âm├«ntului universitar) Consiliu restr├«ns de profesori ale╚Öi de profesorii ├«n╚Öi╚Öi, a c─ârui atribu╚Ťie era s─â ajute pe rector ├«n conducerea universit─â╚Ťii. 3. (├Än Roma antic─â) Organ superior de conducere a statului ├«n timpul republicii; (sub imperiu) consiliu consultativ cu un rol politic minor.
*Senát (camera superioară a Parlamentului unui stat) s. propriu n.
senát (corp legiuitor, organ de conducere) s. n., pl. senáte
senát s. n., pl. senáte
SENÁT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor. 2. (POL.) (înv.) singlit.
SEN├üT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman ├«n timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adun─âri care aveau importante puteri ├«n sistemul de guvernare; sfatul b─âtr├ónilor. 2. Corp legislativ al unor ╚Ť─âri cu sistem bicameral, format din membri ale╚Öi sau de drept. ÔÖŽ Loc unde se adun─â senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. s├ęnat, it. senato, lat. senatus < senex ÔÇô b─âtr├ón].
SEN├üT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman ├«n timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adun─âri care aveau importante puteri ├«n sistemul de guvernare; sfatul b─âtr├ónilor. 2. corp legislativ al unor ╚Ť─âri cu sistem bicameral, din membri ale╚Öi sau de drept. ÔŚŐ loc unde se adun─â senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. (< fr. s├ęnat, lat. senatus)
sen├ít (-turi), s. n. ÔÇô Sfatul b─âtr├«nilor ├«n Roma antic─â, parlament. Fr. s├ęnat. ÔÇô Der. senator, s. m., din fr. s├ęnateur; senatorial, adj., din fr. s├ęnatorial; senatoreas─â, s. f. (nevast─â de senator); senatorie, s. f. (func╚Ťia de senator).
SEN├üT ~e n. 1) (├«n Roma antic─â) Organ suprem al puterii de stat ├«n timpul republicii. 2) (├«n unele ╚Ť─âri) Camera superioar─â a parlamentului. 3): ~ universitar consiliu al profesorilor pe l├óng─â rector. /<lat. senatus, fr. s├ęnat
senat n. 1. adunarea patricienilor, ├«n Roma antic─â; 2. unul din cele dou─â corpuri legiuitoare cari formeaz─â reprezenta╚Ťiunea na╚Ťional─â, ├«n Statele parlamentare; 3. locul unde se reune╚Öte senatul.
*sen├ít n., pl. e (lat. senatus, d. senex, senis, b─âtr├«n). Adunarea leg─şuitoare a patricienilor ├«n vechea Rom─â sa┼ş ├«n Atena, Sparta, Cartaginea ╚Ö.a. ├«n statele parlamentare, adunarea leg─şuitoare a b─âtr├«nilor ale╚Ö─ş de na╚Ťiune (senator─ş). Localu ├«n care se adun─â senatori─ş. ÔÇô Senatu rom├ónesc se compune din do┼ş─â categori─ş de membr─ş: 88 numi╚Ť─ş de rege, senator─ş de drept ╚Öi 88 ale╚Ö─ş. Ce─ş de drept s├«nt: principele mo╚Ötenitor de la 18 an─ş ├«mplini╚Ť─ş, to╚Ť─ş principi─ş familii─ş regale major─ş (18 an─ş), patriarhu, mitropoli╚Ťi─ş, episcopi─ş eparhio╚Ť─ş ortodoc╚Ö─ş or─ş greco-catolic─ş, capi─ş confesiunilor recunoscute de stat (dac─â reprezint─â cel pu╚Ťin 200,000 de credincio╚Ö─ş) ╚Öi fo╚Öti─ş senator─ş de drept recunoscu╚Ť─ş pe baza ├«nalte─ş func╚Ťiun─ş ├«ndeplinite ├«n trecut ├«n stat, dar numa─ş ce─ş care era┼ş recunoscu╚Ť─ş la promulgarea constitu╚Ťiuni─ş din 1938.
SENAT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrînilor. 2. (POLITICĂ) (înv.) singlit.
SENATUS INTELLEGIT, CONSUL VIDET, HIC TAMEN VIVIT (lat.) senatul ├«n╚Ťelege, consulul vede ╚Öi totu╚Öi acesta tr─âie╚Öte ÔÇô Cicero, ÔÇ×In CatilinamÔÇŁ, I, 1, 2. Expresia unei mari indign─âri ├«mpotriva unei st─âri de lucruri scandaloase, binecunoscut─â de to╚Ťi, dar care nu este curmat─â.

Senat dex online | sinonim

Senat definitie

Intrare: senat
senat substantiv neutru
senat