semnificant definitie

10 definiții pentru semnificant

SEMNIFICÁNT, semnificanți, s. m. (Lingv.) Realizare materială a semnului lingvistic, complex sonor care constituie suportul unui sens. – Din fr. signifiant (după semn, semnificare).
SEMNIFICÁNT, semnificanți, s. m. (Lingv.) Realizare materială a semnului lingvistic, complex sonor care constituie suportul unui sens. – Din fr. signifiant (după semn, semnificare).
*semnificánt s. m., pl. semnificánți
semnificánt adj. m., pl. semnificánți; f. sg. semnificántă, pl. semnificánte
SEMNIFICÁNT s. (LINGV.) substanță.
SEMNIFICÁNT s.m. Elementul formal al semnului lingvistic. [După fr. signifiant].
SEMNIFICÁNT, -Ă I. adj. 1. care are o semnificație, un mesaj. 2. important. II. s. m. manifestare materială, fonică a semnului lingvistic. (după fr. signifiant, engl. significant)
SEMNIFICÁNT ~ți m. Element formal al semnului lingvistic. /<fr. signifiant, it. significante
SEMNIFICANT s. (LINGV.) substanță.
SEMNIFICÁNT s. m. (după fr. signifiant): aspectul fonic al semnului lingvistic, prin care acesta se manifestă; tranșă sau secvență sonoră proprie semnului lingvistic, care intră într-un raport de interdependență cu semnificația (cu semnificatul) acestuia. În teoria gramaticii generative îi corespunde structura de suprafață. El este alcătuit din foneme (unități rezultate din cea de-a doua articulare) și este notat între bare oblice. Astfel, în cuvântul pace, s. /p-a-c-e-/ se află într-un raport de interdependență cu semnificatul (semnificația) „pace”. Totalitatea s. dintr-o limbă constituie planul expresiei. Între expresie și conținut există un raport de interdependență (v. exprésie, conținút, semnificát și intercondiționáre).

semnificant dex

Intrare: semnificant
semnificant