Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru semnifica╚Ťiune

SEMNIFIC├ü╚ÜIE, semnifica╚Ťii, s. f. 1. Con╚Ťinut semantic al unui cuv├ónt; ├«n╚Ťeles, sens, accep╚Ťie. ÔÖŽ (├Än semiotic─â) Func╚Ťie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denota╚Ťie. ÔÖŽ Valoare simbolic─â a unui lucru; ├«n╚Ťeles, noim─â, t├ólc. 2. ├Änsemn─âtate, importan╚Ť─â, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [Var.: semnifica╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. signification (dup─â semn).
SEMNIFICA╚ÜI├ÜNE s. f. v. semnifica╚Ťie.
SEMNIFIC├ü╚ÜIE, semnifica╚Ťii, s. f. 1. Con╚Ťinut semantic al unui cuv├ónt; ├«n╚Ťeles, sens, accep╚Ťie. ÔÖŽ (├Än semiotic─â) Func╚Ťie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denota╚Ťie. ÔÖŽ Valoare simbolic─â a unui lucru; ├«n╚Ťeles, noim─â, t├ólc. 2. ├Änsemn─âtate, importan╚Ť─â, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [Var.: semnifica╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. signification (dup─â semn).
SEMNIFICA╚ÜI├ÜNE s. f. v. semnifica╚Ťie.
SEMNIFIC├ü╚ÜIE, semnifica╚Ťii, s. f. 1. Con╚Ťinut semantic al unui cuv├«nt, ├«n╚Ťeles, sens; accep╚Ťie. Aceste cuvinte... nu s-au ales desigur la ├«nt├«mplare dintre toate vorbele limbii rom├«ne╚Öti ╚Öi nu s├«nt lipsite de o semnifica╚Ťie asupra c─âreia s─â se poat─â medita. BOGZA, A. ├Ä. 419. 2. Valoare simbolic─â a unui lucru; ├«n╚Ťeles, noim─â, t├«lc; p. ext. ├«nsemn─âtate, importan╚Ť─â. Ne pierdem ├«n am─ânunte f─âr─â nici o semnifica╚Ťie. BARANGA, I. 206. Privirea avea o semnifica╚Ťie de to╚Ťi ├«n╚Ťeleas─â. C. PETRESCU, C. V. 89. O premier─â de teatru cap─ât─â de cele mai multe ori o mare semnifica╚Ťie. SAHIA, U.R.S.S. 145.
semnific├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. semnific├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. semnific├í╚Ťiei; pl. semnific├í╚Ťii, art. semnific├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
semnific├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. semnific├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. semnific├í╚Ťiei; pl. semnific├í╚Ťii, art. semnific├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
SEMNIFIC├ü╚ÜIE s. 1. (LINGV.) accep╚Ťie, con╚Ťinut, ├«nsemnare, ├«n╚Ťeles, sens, valoare, (rar) semantic─â, semantism, (├«nv.) noim─â, sim╚Ť, t├ólc. (~ unui cuv├ónt.) 2. (SEMIOTIC─é) denota╚Ťie. (~ ╚Öi conota╚Ťie.) 3. ├«n╚Ťeles, ra╚Ťiune, rost, sens, t├ólc, (├«nv. ╚Öi pop.) me╚Öte╚Öug, (pop.) noim─â, (Mold. ╚Öi Munt.) merchez, (├«nv.) tocmeal─â. (Ce ~ are aceast─â afirma╚Ťie?) 4. ├«n╚Ťeles, mesaj, sens, t├ólc, (├«nv.) socoteal─â. (~ ad├ónc─â a unei poezii.) 5. sens, t├ólc, (fig.) pre╚Ť. (Iscat-am frumuse╚Ťi ╚Öi ~ii noi.) 6. importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, sens, valoare, (fig.) pre╚Ť. (─â actului Unirii.)
SEMNIFIC├ü╚ÜIE s.f. 1. ├Än╚Ťeles, con╚Ťinut semantic al unui cuv├ónt, al unui semn; sens, accep╚Ťie; denota╚Ťie. 2. Ceea ce las─â s─â se ├«ntrevad─â ceva. 3. ├Änsemn─âtatea, valoarea unui lucru. ÔÖŽ Mesaj (3). [Gen. -iei, var. semnifica╚Ťiune s.f. / cf. fr. signification].
SEMNIFICA╚ÜI├ÜNE s.f. v. semnifica╚Ťie.
SEMNIFIC├ü╚ÜIE s. f. 1. ├«n╚Ťeles; con╚Ťinut semantic al unui cuv├ónt, al unui semn; sens, accep╚Ťie; denota╚Ťie. 2. ├«nsemn─âtate, importan╚Ť─â, valoare a unui lucru. ÔŚŐ mesaj (3). (dup─â fr. signification)
SEMNIFIC├ü╚ÜIE ~i f. 1) Con╚Ťinut semantic al unui cuv├ónt al unei forme gramaticale sau al unei construc╚Ťii; accep╚Ťie. 2) Valoare simbolic─â a unui fapt sau a unui lucru. [G.-D. semnifica╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. signification
semnifica╚Ťi(un)e f. ceeace ├«nsemneaz─â un lucru, sensul unei vorbe.
*semnifica╚Ťi├║ne f. (lat. signific├ítio, -├│nis, fr. signification). Rar. ├Änsemnare, ├«n╚Ťeles. No─şm─â, explica╚Ťiune. Notificare. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
SEMNIFICA╚ÜIE s. 1. accep╚Ťie, con╚Ťinut, ├«nsemnare, ├«n╚Ťeles, sens, valoare, (rar) semantic─â, semantism, (├«nv.) noim─â, sim╚Ť, t├«lc. (~ unui cuv├«nt.) 2. (SEMIOTIC─é) denota╚Ťie. (~ ╚Öi conota╚Ťie.) 3. ├«n╚Ťeles, ra╚Ťiune, rost, sens, t├«lc, (├«nv. ╚Öi pop.) me╚Öte╚Öug, (pop.) noim─â, (Mold. ╚Öi Munt.) merchez, (├«nv.) tocmeal─â. (Ce ~ are aceast─â afirma╚Ťie?) 4. ├«n╚Ťeles, mesaj, sens, t├«lc, (├«nv.) socoteal─â. (~ ad├«nc─â a unei poezii.) 5. sens, t├«lc, (fig.) pre╚Ť. (Iscat-am frumuse╚Ťi ╚Öi ~ noi.) 6. importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate, sens, valoare, (fig.) pre╚Ť. (~ actului Unirii.)
SEMNIFICA╚ÜIE. Subst. Semnifica╚Ťie, sens, ├«n╚Ťeles, comprehensiune (livr.), semantism, con╚Ťinut semantic, con╚Ťinut, valoare, ├«nsemn─âtate, informa╚Ťie, denota╚Ťie (lingv.); accep╚Ťie; cuprins, substan╚Ť─â (fig.), esen╚Ť─â, t├«lc (pop.), rost, noim─â, miez (fig.); conota╚Ťie, nuan╚Ť─â, sub├«n╚Ťeles. Sens principal; sens secundar; sens propriu; sens figurat, sens metaforic; sens uzual; sens ocazional, sens contextual; sens lexical; sens gramatical. Monosemie; polisemie, polisemantism. Sinonim; sinonimie, sinonimitate (rar). Antonim; antonimie. Omonim; omonimie. Paronim; paronimie. Semantic─â, semantism; semasiologie; onomasiologie; etimologie. Semantician, semasiolog; onomasiolog; etimolog, etimologist. Dic╚Ťionar explicativ. Adj. Semnificativ, cu sens, plin de sens (de ├«n╚Ťeles, de semnifica╚Ťie), cu ├«n╚Ťeles, cu con╚Ťinut, informa╚Ťional, informativ; cu rost, cu t├«lc, cu miez (fig.), miezos (fig.). Conceptual, ideatic, denotativ; conotativ. Monosemantic; polisemantic, polisemie. Sinonim, sinonimic. Antonim, antonimic. Omonim, omonimic. Semantic, semasiologic; onomasiologic; etimologic. Vb. A avea (un) sens, a semnifica, a avea ├«n╚Ťelesul de..., a ├«nsemna, a denota, a marca, a exprima, a ar─âta, a semnala. A explica, a interpreta, a t─âlm─âci, a t├«lcui (pop.). A(-╚Öi) schimba (a-╚Öi modifica) sensul; a(-╚Öi) l─ârgi sensul; a-╚Öi restr├«nge sensul. A nu avea (nici un) sens, a fi f─âr─â sens. Adv. Cu sens, cu ├«n╚Ťeles, cu t├«lc. V. cuv├«nt, limb─â, semn.
SAEPE QUOD DATUR EXIGUUM EST, QUOD SEQUITUR EX EO MAGNUM (lat.) deseori darul este ne├«nsemnat, dar semnifica╚Ťia lui este imens─â ÔÇô Seneca, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, 81, 14.
SEMNIFIC├ü╚ÜIE s. f. (cf. fr. signification): 1. con╚Ťinut semantic al unui cuv├ónt, ├«n╚Ťeles, sens lexical str├óns legat de con╚Ťinutul no╚Ťional (logic) al acestuia. Astfel, se vorbe╚Öte despre o s. lexical─â la clasele de cuvinte; despre o s. concret─â sau despre o s. abstract─â la unele p─âr╚Ťi de vorbire, ca prepozi╚Ťiile. 2. ├«n╚Ťeles al unui semn lingvistic, accep╚Ťie; calitate a unui cuv├ónt sau a unui element lingvistic de a reprezenta ceva, de a simboliza ceva, de a avea o anumit─â ├«nsemn─âtate sau valoare din punct de vedere gramatical sau stilistic. Se vorbe╚Öte astfel despre o anumit─â s. gramatical─â a unei p─âr╚Ťi de vorbire (substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb etc.), a unei p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie (subiect, predicat, atribut, complement, element predicativ suplimentar, apozi╚Ťie), a unui atribut (substantival, adjectival, pronominal, verbal etc.), a unui complement (direct, indirect, de agent, circumstan╚Ťial), a unei propozi╚Ťii (regent─â, subordonat─â, subiectiv─â, predicativ─â, completiv─â, circumstan╚Ťial─â etc.) etc. sau despre o s. expresiv─â a unor termeni. S. unui cuv├ónt este ceea ce desemneaz─â acesta (esen╚Ťa obiectului, o latur─â a obiectului, o clas─â de obiecte etc.), ceea ce treze╚Öte ├«n mintea vorbitorului ╚Öi a ascult─âtorului leg─âtura constant─â de substituire a obiectului denumit prin cuv├ónt, imaginea general─â (generalizatoare) a obiectului denumit de cuv├ónt, raportul concretizat dintre obiect ╚Öi cuv├ónt. Astfel, cuv├óntul r├óndunic─â are o s. general─â, deoarece desemneaz─â orice fel de r├óndunic─â. S. sa poate fi ├«ns─â particularizat─â ├«n ╚Öi prin contexte ÔÇô situa╚Ťionale sau verbale. Procedeul particulariz─ârii presupune reorientarea cuv├óntului c─âtre anumite obiecte denumite, privite sub una dintre ├«nf─â╚Ťi╚Ö─ârile lor sau printr-una dintre ├«nsu╚Öirile lor posibile, cuprinse ├«n mod virtual ╚Öi global ├«n s. Astfel, s. cuv├óntului r├óndunic─â poate fi particularizat─â ├«n contextele r├óndunic─â de ╚Ťar─â ╚Öi r├óndunic─â de ora╚Ö. Pentru ca o s. s─â poat─â fi considerat─â ca apar╚Ťin├ónd unei limbi anumite, ea trebuie s─â fie asociat─â cu o anumit─â secven╚Ť─â de sunete cu rol semnificativ (tran╚Ö─â sonor─â) ╚Öi invers. S. ╚Öi tran╚Öa sonor─â sunt elemente interdependente ├«n cadrul unei limbi.

Semnifica╚Ťiune dex online | sinonim

Semnifica╚Ťiune definitie

Intrare: semnifica╚Ťie
semnifica╚Ťiune
semnifica╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e