semnifica definitie

14 definiții pentru semnifica

SEMNIFICÁ, pers. 3 semnifică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn).
SEMNIFICÁ, pers. 3 semnífică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn).
SEMNIFICÁ, pers. 3 semnífică, vb. I. Intranz. A avea înțelesul de..., a însemna.
semnificá (a ~) vb., ind. prez. 3 semnífică; conj. prez. 3 să semnífice
semnificá vb., ind. prez. 1 sg. semnífic, 3 sg. și pl. semnífică; conj. prez. 3 sg. și pl. semnífice
SEMNIFICÁ vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~...) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.)
SEMNIFICÁ vb. v. notifica.
SEMNIFICÁ vb. I. tr. A însemna, a avea înțelesul de...; a avea o semnificație. [P.i. 3,6 -că. / < lat. significare, cf. fr. signifier, după semn].
SEMNIFICÁ vb. tr. a avea înțelesul de...; a însemna. (după fr. signifier, lat., it. significare)
A SEMNIFICÁ pers. 3 semnífică intranz. A fi dotat cu o anumită semnificație; a însemna. /<fr. signifier
semnificà v. 1. a fi semn despre; 2. a notifica pe calea justiției: a semnifica o sentință.
*semnifíc, a v. tr. (lat. significo, -áre [d. signum, semn și facere, a face]; fr. signifier, după rom. semn). Rar. Însemn, am însemnare de: asta nu semnifică nimic. Notific, arăt: a-țĭ semnifica voința.
SEMNIFICA vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~...) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată în literatură.)
semnifica vb. v. NOTIFICA.

semnifica dex

Intrare: semnifica
semnifica verb grupa I conjugarea I