Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

41 defini╚Ťii pentru semn

SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arat─â, ceea ce indic─â ceva. ÔŚŐ Loc. adv. Pesemne = dup─â c├ót se pare, dup─â c├ót se vede; probabil. ÔÖŽ Manifestare exterioar─â a unui fenomen care permite s─â se presupun─â sau s─â se precizeze natura lui. ÔŚŐ Expr. (├«n supersti╚Ťii) Semn bun (sau r─âu, prost) = fapt, fenomen c─âruia i se atribuie ├«nsu╚Öirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii ├«n leg─âtur─â cu o ├«nt├ómplare viitoare. A da semn (sau semne) de via╚Ť─â = a se manifesta, a-╚Öi v─âdi existen╚Ťa, a face s─â se aud─â nout─â╚Ťi despre sine. ÔŚŐ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de supersti╚Ťio╚Öi ca o prevestire. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─âsprezece simboluri grafice ale zodiei; zodiac. ÔÖŽ Prob─â, dovad─â. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau ca) semn de (sau ca)... = d├ónd dovad─â de..., ca prob─â c─â..., ca argument pentru... 2. Gest, mi╚Öcare care exprim─â un g├ónd, o inten╚Ťie, o stare sufleteasc─â sau sugereaz─â cuiva o ac╚Ťiune. ÔÖŽ (├Änv.) Semnal. Semnul de r─âzboi. 3. Not─â specific─â, tr─âs─âtur─â distinctiv─â dup─â care se recunoa╚Öte un lucru, o fiin╚Ť─â; semnalment; ├«nsemnare f─âcut─â pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoa╚Öte. ÔÖŽ Pat─â de alt─â culoare dec├ót restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect a╚Öezat ├«ntr-un loc sau ├«ntr-un anumit fel pentru a marca sau a desp─âr╚Ťi ceva; indicator. ÔŚŐ Semn de hotar (sau de mo╚Öie) = piatr─â, st├ólp etc. care marcheaz─â un hotar sau linia de demarca╚Ťie a unui teren; p. ext. hotar. ÔÖŽ ├Änsemnare f─âcut─â spre a nu uita ceva. Semn de carte = f├ó╚Öie ├«ngust─â de m─âtase, de carton, de piele etc. (special lucrat─â) care se pune ├«ntre paginile unei c─âr╚Ťi pentru a indica pagina la care s-a ├«ntrerupt lectura. ÔÖŽ Loc marcat, ╚Ťint─â pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dup─â o atingere sau ap─âsare; urm─â, pat─â. ÔÖŽ Urm─â, cicatrice r─âmas─â pe piele dup─â o boal─â, o lovire, o ran─â etc. 6. Unitatea dintre un sens ╚Öi o indica╚Ťie grafic─â. ÔŚŐ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctua╚Ťie folosite ├«n scriere. Semne de punctua╚Ťie = semne grafice (punct, virgul─â, dou─â puncte etc.) folosite pentru a desp─âr╚Ťi, ├«n scris, p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau ale unei fraze sau propozi╚Ťiile ╚Öi frazele ├«ntre ele. Semnele cit─ârii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea opera╚Ťiilor matematice. Semne conven╚Ťionale = figuri simbolice folosite pentru a marca diferite not─âri pe h─âr╚Ťi, plan╚Öe etc. Semn diacritic = semn ad─âugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiv─â. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens ╚Öi un complex sonor. Semn moale = liter─â care indic─â, ├«n scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = liter─â care indic─â, ├«n scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprim─â sau se graveaz─â pe o moned─â; p. ext. moned─â. 7. Simbol, emblem─â. ÔŚŐ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoc─â o persoan─â, un lucru sau un fapt; amintire. ÔÇô Lat. signum.
SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arat─â, ceea ce indic─â ceva. ÔŚŐ Loc. adv. Pe semne = dup─â c├ót se pare, dup─â c├ót se vede; probabil. ÔÖŽ Manifestare exterioar─â a unui fenomen care permite s─â se presupun─â sau s─â se precizeze natura lui. ÔŚŐ Expr. (├Än supersti╚Ťii) Semn bun (sau r─âu, prost) = fapt, fenomen c─âruia i se atribuie ├«nsu╚Öirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii ├«n leg─âtur─â cu o ├«nt├ómplare viitoare. A da semn (sau semne) de via╚Ť─â = a se manifesta, a-╚Öi v─âdi existen╚Ťa, a face s─â se aud─â nout─â╚Ťi despre sine. ÔÖŽ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de supersti╚Ťio╚Öi ca o prevestire. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─âsprezece constela╚Ťii ale zodiacului. ÔÖŽ Prob─â, dovad─â. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau ca) semn de (sau c─â)... = d├ónd dovad─â de..., ca prob─â c─â..., ca argument pentru... 2. Gest, mi╚Öcare care exprim─â un g├ónd, o inten╚Ťie, o stare sufleteasc─â sau sugereaz─â cuiva o ac╚Ťiune. ÔÖŽ (├Änv.) Semnal. Semnul de r─âzboi. 3. Not─â specific─â, tr─âs─âtur─â distinctiv─â dup─â care se recunoa╚Öte un lucru, o fiin╚Ť─â; semnalment; ├«nsemnare f─âcut─â pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoa╚Öte. ÔÖŽ Pat─â de alt─â culoare dec├ót restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect a╚Öezat ├«ntr-un loc sau ├«ntr-un anumit fel pentru a marca sau a desp─âr╚Ťi ceva; indicator. ÔŚŐ Semn de hotar (sau, ├«n trecut, de mo╚Öie) = piatr─â, st├ólp etc. care marcheaz─â un hotar sau linia de demarca╚Ťie a unui teren; p. ext. hotar. ÔÖŽ ├Änsemnare f─âcut─â spre a nu uita ceva. ÔŚŐ Semn de carte = f├ó╚Öie ├«ngust─â de m─âtase, de carton, de piele etc. (special lucrat─â) care se pune ├«ntre paginile unei c─âr╚Ťi pentru a indica pagina la care s-a ├«ntrerupt lectura. ÔÖŽ Loc marcat, ╚Ťint─â pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dup─â o atingere sau ap─âsare; urm─â, pat─â. ÔÖŽ Urm─â, cicatrice r─âmas─â pe piele dup─â o boal─â, o lovire, o ran─â etc. 6. Unitatea dintre un sens ╚Öi o indica╚Ťie grafic─â. ÔŚŐ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctua╚Ťie folosite ├«n scriere. Semne de punctua╚Ťie = semne grafice (punct, virgul─â, dou─â puncte etc.) ├«ntrebuin╚Ťate pentru a desp─âr╚Ťi, ├«n scris, p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau ale unei fraze sau propozi╚Ťiile ╚Öi frazele ├«ntre ele. Semnele cit─ârii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea opera╚Ťiunilor matematice. Semne conven╚Ťionale = figuri simbolice ├«ntrebuin╚Ťate pentru a marca diferite not─âri pe h─âr╚Ťi, plan╚Öe etc. Semn diacritic = semn ad─âugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiv─â. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens ╚Öi un complex sonor. Semn moale = liter─â care indic─â, ├«n scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = liter─â care indic─â, ├«n scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprim─â sau se graveaz─â pe o moned─â; p. ext. moned─â. 7. Simbol, emblem─â. ÔŚŐ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoc─â o persoan─â, un lucru sau un fapt; amintire. ÔÇô Lat. signum.
SEMN, semne, s. n. 1. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Tot ceea ce arat─â, indic─â ceva. Cuno╚Öteau semnele de ploaie ╚Öi de vreme bun─â. SADOVEANU, O. VIII 137. Nu cred s─â mai pleca╚Ťi ├«n seara asta, uite... semne de furtun─â. BART, S. M. 14. ÔÖŽ Manifestare exterioar─â a unui fenomen, care permite s─â se precizeze natura lui. Din tot ce spusese el ╚Öi din semnele pe care le avea, boala lui era grea de tot. MIRONESCU, S. A. 33. ÔŚŐ Expr. (├Än supersti╚Ťii) Semn bun (sau r─âu, prost) = fapt, fenomen c─âruia i se atribuie ├«nsu╚Öirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). O doamn─â din caret─â v─âz├«nd-o-n drumul s─âu... A pus a-ntoarce caii, zic├«nd c─â e semn r─âu. MACEDONSKI, O. I 45. A avea semne (sau a i se face semn) = a avea indicii ├«n leg─âtur─â cu o ├«nt├«mplare viitoare. Eu am semne c─â trebuie s─â dau de ei ╚Öi s─â-i aduc. RETEGANUL, P. V. 27. Murgul p─âsa, Semn i se f─âcea ╚śi drumul cotea. TEODORESCU, P. P. 490. A da semn (rar semne) de via╚Ť─â = a comunica din dep─ârtare cu cineva, a face s─â se aud─â nout─â╚Ťi despre sine, a se manifesta. De-o lun─â ╚śtefan nu d─â semn de via╚Ť─â... Ce-a putut s─â i se ├«nt├«mple? DELAVRANCEA, A. 33. ├Ä╚Ťi dau semne de via╚Ť─â din capitala daco-roman─â. CARAGIALE, O. VII 167. ÔÖŽ Fenomen care se arat─â uneori pe cer ╚Öi pe care supersti╚Ťio╚Öii ├«l interpreteaz─â ca o prevestire. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─âsprezece constela╚Ťii ale zodiacului. Semnul racului. ÔÖŽ (De obicei ├«n construc╚Ťie cu verbul ┬źa da┬╗) Prob─â, dovad─â. Vrau s─â-╚Ťi dau un semn de simpatie. SADOVEANU, Z. C. 53. Se auzea iar c├«ntecul l─âutarilor, semn c─â hora re├«ncepuse. REBREANU, R. I 141. Despre partea ├«nchin─ârii ├«ns─â, doamne, s─â ne ier╚Ťi; Dar acu vei vrea cu oaste ╚Öi r─âzboi ca s─â ne cer╚Ťi, Ori vei vrea s─â faci ├«ntoars─â de pe-acuma a ta cale, S─â ne dai un semn ╚Öi nou─â de mila m─âriei-tale. EMINESCU, O. I 146. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau ca) semn de (sau c─â)... = d├«nd dovad─â de..., ca prob─â c─â... Culai d─âdu din cap ├«n semn c─â ├«n╚Ťelege asemenea lucru ╚Öi oft─â. SADOVEANU, O. VIII 139. Sco╚Ť├«nd din s├«n... un m─ânunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiasc─â. ISPIRESCU, L. 39. Atunci sp├«nul pune m├«na pe cartea, pe banii ╚Öi pe armele fiului de crai ╚Öi le ia la sine; apoi ├«l scoate din f├«nt├«n─â ╚Öi-i d─â palo╚Öul s─â-l s─ârute, ca semn de pecetluirea jur─âm├«ntului. CREANG─é, P. 207. 2. (Mai ales ├«n construc╚Ťie cu verbul ┬źa face┬╗) Gest, mi╚Öcare care exprim─â un g├«nd, o inten╚Ťie, o stare sufleteasc─â sau care sugereaz─â cuiva o ac╚Ťiune. Pl├«ngeau ╚Öi nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. CREANG─é, P. 15. La un semn deschis─â-i calea ╚Öi s-apropie de cort Un b─âtr├«n at├«t de simplu, dup─â vorb─â, dup─â port. EMINESCU, O. I 146. ├Ämi z├«mbi, f─âc├«ndu-mi un semn de adio cu buchetid de flori. NEGRUZZI, S. I 43. ÔÖŽ (├Änvechit) Semnal. C─âpitani, osta╚Öi cu zale ╚Öi cu plato╚Öe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau m├«ndri ca la semnul de r─âzboi. ALECSANDRI, P. A. 45. ÔŚŐ Expr. A da semne din... = a semnaliza cu... Bine... Dup─â ce-l ve╚Ťi prinde, s─â da╚Ťi semne din pistoale. HASDEU, R. V. 154. 3. Not─â specific─â, tr─âs─âtur─â distinctiv─â dup─â care se recunoa╚Öte un lucru, o fiin╚Ť─â; semnalment. N-a╚Ťi v─âzut puiu╚Ťul meu? Spune-mi, drag─â, semnul s─âu! Puiu meu-i cu pana verde, Ochi-╚Ö negri-negri╚Öori. ╚śEZ. III 19. Noi l-om fi v─âzut, Nu l-am cunoscut; Semne de ne-i spune, Lesne l-om cunoa╚Öte. TEODORESCU, P. P. 92. C─â de c├«nd eram eu mic Aveam semne de voinic. ALECSANDRI, P. P. 254. ÔÖŽ ├Änsemnare de orice fel, f─âcut─â pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoa╚Öte. V. crest─âtur─â. 4. Obiect, lucru a╚Öezat ├«ntr-un loc (sau ├«ntr-un anumit fel) pentru a marca ceva; ├«nsemnare; indicator. Deschise cartea de pe piept la semn ╚Öi... ├«ncepu iar s─â citeasc─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 58. ÔŚŐ Semn de hotar sau (├«n trecut) de mo╚Öie = piatr─â, st├«lp, copac care indic─â un hotar; care puncteaz─â din loc ├«n loc linia de demarca╚Ťie a unui teren; p. ext. hotar. B─âtr├«nul ar─âta o╚Öteanului ├«n ce locuri s├«nt semnele de hotar. SADOVEANU, O. VII 103. Semn de carte = f├«╚Öie ├«ngust─â (de carton, de m─âtase sau de piele) care se introduce ├«ntre paginile unei c─âr╚Ťi pentru a indica locul p├«n─â unde s-a ajuns cu lectura; z─âloag─â. ÔÖŽ (├Än construc╚Ťie cu verbe ca ┬źa trage┬╗, ┬źa ochi┬╗, ┬źa lovi┬╗) Loc marcat, ╚Ťint─â. Gloan╚Ťele... Le ungea cu untdelemn Ca s─â loveasc─â la semn. MAT. FOLK. 59. 5. Urm─â. Creionul lunec─â repede pe caietul de note, l─âs├«nd ├«n urma lui semne ciudate. STANCU, U.R.S.S. 23. ├«n urma noastr─â r─âm├«neau semnele a trei pa╚Öi. SAHIA, N. 61. ÔÖŽ Urm─â r─âmas─â pe piele dup─â boal─â, lovire, r─ânire etc. V. cicatrice. A╚Öa r─âm├«n pe trupul osta╚Öilor b─âtr├«ni semnele r─âzboaielor. VLAHU╚Ü─é, R. P. 12. Arm─âsarul... ├«ndat─â se scutur─â ╚Öi se f─âcu ca ├«nt├«i, f─âr─â ca s─â se cunoasc─â semn de rane. ISPIRESCU, L. 28. 6. (Numai ├«n expr.) Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, indica╚Ťiilor de punctua╚Ťie folosite ├«n scriere. Semne de punctua╚Ťie = indica╚Ťii grafice (punct, virgul─â, dou─â puncte, puncte de suspensie etc.) ├«ntrebuin╚Ťate pentru a desp─âr╚Ťi unele de altele, ├«n scris, p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau ale unei fraze. Semnele cit─ârii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea opera╚Ťiilor matematice. Semne conven╚Ťionale = figuri simbolice ├«ntrebuin╚Ťate pentru a marca diferite not─âri pe h─âr╚Ťi, pe plan╚Öe etc. Semn monetar = tot ceea ce se imprim─â sau se graveaz─â pe o moned─â; p. ext. moned─â. Controlul asupra volumului de semne monetare. 7. Emblem─â. Ridica╚Ťi semnele Urbei ├«nspre-a cerului o╚Ötire ╚Öi striga╚Ťi. EMINESCU, O. IV 135. ÔŚŐ Expr. Sub semnul cuiva sau a ceva = sub egida, sub auspiciile cuiva sau a ceva, av├«nd ca simbol ceva. 8. Tot ceea ce evoc─â o persoan─â, un lucru sau un fapt; amintire, suvenir. S─â cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-a╚Ö cere doar pe tine, dar nu mai e╚Öti a ta. EMINESCU, O. I 127. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) semnuri (KOG─éLNICEANU, S. 15).
semn s. n., pl. s├ęmne
semn s. n., pl. s├ęmne
SEMN s. v. consemnare, criteriu, icoan─â, inscrip╚Ťie, insign─â, ├«nsemn, ├«nsemnare, men╚Ťiune, minune, miracol, norm─â, nota╚Ťie, not─â, principiu, semnalment, ╚Ötire, veste.
SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un st├ólp de piatr─â.) 2. (reg.) z─âloag─â. (~ de carte.) 3. marc─â. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semn de punctua╚Ťie = semn ortografic; semnele cit─ârii v. ghilimele; semn ortografic = semn de punctua╚Ťie; semnul exclama╚Ťiei v. semnul exclam─ârii; semnul exclam─ârii = semnul exclama╚Ťiei, (rar) punct al mir─ârii, punct de exclama╚Ťie; semnul ├«ntreb─ârii = (├«nv.) punct de ├«ntrebare, semn ├«ntreb─âtor, semn r─âspunz─âtor. 6. semn zodiacal = zodiac, zodie. 7. constela╚Ťie, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. ╚Ťint─â, (prin Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Öaib─â, (├«nv.) ╚Ťel. (Trage cu pu╚Öca la ~.) 9. (MED.) cicatrice, urm─â, (rar) ran─â, stigmat, (├«nv. ╚Öi reg.) beleazn─â, (prin nord-estul Olt.) pup─âz─â. (I-a r─âmas un ~ de la plag─â.) 10. urm─â. (N-a l─âsat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. ├«nsemn, simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 12. dovad─â, indica╚Ťie, indiciu, m─ârturie, pild─â, prob─â, (livr.) testimoniu, (├«nv. ╚Öi reg.) scrisoare, (├«nv.) r─âspuns. (Exist─â numeroase ~ ├«n sprijinul...) 13. amintire. (├Äi cere un ~ spre a nu-l uita.) 14. semnal. (La ~ul convenit, a ap─ârut.) 15. manifestare, simptom. (Are ~e de nebunie.) 16. piaz─â, prevestire, (livr.) augur. (~ bun sau r─âu.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristic─â, ├«nsu╚Öire, not─â, particularitate, proprietate, specific, tr─âs─âtur─â, (reg.) ├«nsu╚Öietate, (fig.) amprent─â, marc─â, pecete, sigiliu, timbru. (C├óteva ~ esen╚Ťiale ale acestui fenomen.)
SEMN ÎNTREBĂTÓR s. v. semnul întrebării.
SEMN RĂSPUNZĂTÓR s. v. semnul întrebării.
SEMNUL ADÚCERII s. v. ghilimele, semnele citării.
semn (-ne), s. n. ÔÇô 1. Tot ceea ce arat─â ceva. ÔÇô 2. Semnal. ÔÇô 3. Simptom, indiciu. ÔÇô 4. Anun╚Ť, pronostic, prezicere. ÔÇô 5. Minune, miracol. ÔÇô 6. Simbol de zodiac. ÔÇô 7. Marc─â, simbol. ÔÇô 8. Urm─â, vestigiu, d├«r─â. ÔÇô 9. Cicatrice, escar─â, urm─â de cus─âtur─â ur├«t─â. ÔÇô 10. Stea, ╚Ťint─â alb─â la animale. ÔÇô 11. (Arg.) Gaj, z─âlog, cau╚Ťiune. ÔÇô Mr. semnu, megl. semn. Lat. s─şgnum (Pu╚Öcariu 1577; REW 7908), cf. it. segno, prov. senh, v. fr. seing, cat. senya, sp. se├▒a, port. senha. ÔÇô Der. semna, vb. (├«nv., a marca, a semnala, a ├«nfiera); ├«nsemna, vb. (a marca, a ├«nfiera, a nota, a cataloga, a semnala; a reprezenta, a semnifica, a simboliza; a avea ├«n╚Ťelesul de; a reprezenta, a picta, a grava; ├«nv., a consemna, a ├«ndrepta; a nota, a-╚Öi lua noti╚Ťe, a ├«nscrie; a ar─âta, a indica; ├«nv., a fixa, a stabili; refl., ├«nv., a revela, a face cunoscut), de la semn sau de la lat. s─şgn─üre (DAR; REW 7905; Rosetti, I, 173), cf. fr. enseigner, sp. ense├▒ar, port. ensenhar; ├«nsemnat, adj. (marcat; figurat, reprezentat; semnalat, men╚Ťionat, cotat; indicat, stabilit, fixat, care conteaz─â; important, notabil, de clas─â); ne├«nsemnat, adj. (insignifiant); ├«nsemnare, s. f. (semnifica╚Ťie; sens; ra╚Ťiune de a fi; importan╚Ť─â, interes; not─â, observa╚Ťie); ├«nsemn─âtur─â, s. f. (├«nv., semn, semnal, not─â); ├«nsemn─âtate, s. f. (importan╚Ť─â); ├«nsemn─âtor, adj. (care semnific─â; ├«nv., important, considerabil); ne├«nsemn─âtor, adj. (f─âr─â importan╚Ť─â). Der. neol. (din fr., cu reduc╚Ťia grupului ign la emn, prin analogie cu semn) semna, vb. (a isc─âli); semnal, s. n. (semn conven╚Ťional); semn─âtur─â, s. f. (isc─âlitur─â); semnifica, vb.; semnificativ, adj. (important); semnifica╚Ťi(un)e, s. f. (├«n╚Ťeles); consemna, vb.; desemna, vb.; resemna, vb.; insemn, s. n.
SEMN ~e n. 1) Ceea ce serve╚Öte pentru a indica sau exprima ceva; indicator. ~ de ploaie. ÔŚŐ ~ de hotar obiect (piatr─â, st├ólp, copac etc.) care indic─â o linie de demarca╚Ťie. ~ de carte f├ó╚Öie de carton sau de alt material pus─â ├«ntr-o carte pentru a indica pagina, unde a fost ├«ntrerupt─â lectura. A face ~ (sau ~e) a face o mi╚Öcare care sugereaz─â ceva. ~e grafice totalitate a semnelor folosite ├«n scriere. ~e de punctua╚Ťie semne grafice (virgul─â, punct, punct ╚Öi virgul─â etc.), care indic─â ├«n scris intona╚Ťia ╚Öi structura sintactic─â a vorbirii. ~ diacritic semn pus deasupra sau dedesubtul unei litere pentru a-i indica o valoare fonetic─â suplimentar─â. ~e matematice semne care indic─â anumite opera╚Ťii matematice. ~e conven╚Ťionale figuri simbolice menite s─â reprezinte ceva ├«n mod conven╚Ťional. ~ monetar a) tot ceea ce este imprimat pe o moned─â; b) ├«ns─â╚Öi moneda. ~ verbal (sau lingvistic) unitate semnificativ─â a limbii. 2) Marc─â special─â f─âcut─â pentru a recunoa╚Öte un lucru sau o fiin╚Ť─â. 3) Pat─â natural─â proprie unui obiect sau unei fiin╚Ťe. 4) Urm─â l─âsat─â de un obiect ├«n rezultatul ac╚Ťiunii unui factor extern. 5) Particularitate dup─â care poate fi recunoscut un lucru sau un fenomen; indiciu. ~e de boal─â grea. ÔŚŐ ~ bun (sau r─âu) semn care ar prevesti ceva pl─âcut (sau ceva nepl─âcut). A da ~ (sau ~e) de via╚Ť─â a da de ╚Ötire despre sine. ├Än (sau ca) ~ ca dovad─â. Sub ~ul av├ónd ca simbol. /<lat. signum
semn n. 1. ceeace serv─â a face cunoscut, ce d─â s─â ├«n╚Ťeleag─â ceva: semn din cap, a-╚Öi face semne, semn de ploaie; 2. ceeace serv─â a reprezenta ceva: semne algebrice; fig. vorbele sunt semnele cuget─ârii: semn onorific (de serviciu), medalie creiat─â ├«n 1872 ╚Öi dat─â ofi╚Ťerilor dup─â 18 sau 25 ani de serviciu f─âr─â pat─â; 3. urm─â, pat─â: semne de v─ârsat; 4. ╚Ťint─â de dat cu pu╚Öca: a trage la semn; 5. fiecare din cele dou─âsprezece figuri ale zodiacului; 6. fig. indiciu, prezaj: semn r─âu; pe semne, probabil. [Lat. SIGNUM].
semn n.,pl. e (lat s─şgnum, semn; it. segno, sard. sinnu, pv. sen, vfr. segn, nfr. seing, sp. sen├Á, pg. senho. V. con- ╚Öi de-semn, ├«nsemn). Lucru, figur─â, indici┼ş, gest, mi╚Öcare sa┼ş ├«nt├«mplare din care po╚Ť─ş ├«n╚Ťelege ceva (ce-a fost, ce e sau ce va fi): literile-s ni╚Öte semne cu care reprezent─âm sunetele din care se compun vorbele, vorbele-s semnele cuget─âri─ş, numerele-s semnele cu care socotim, zodiacu are 12 semne, nouri─ş negr─ş ├«s semne de ploa─şe, lucrurile deranjate era┼ş un semn c─â umblase cineva pin cas─â, c├«nele sÔÇÖa apropiat la un semn al st─âp├«nulu─ş. Semnalment, particularitate fizic─â congenital─â sa┼ş accidental─â (alunic─â, neg, cicatrice, ciupitur─ş de v─ârsat): semnele ho╚Ťulu─ş era┼ş: urechile bleg─ş, p─âru ro╚Ö, ciupit de v─ârsat, degetu ar─ât─âtor lips─â la m├«na sting─â. Semnal, gest: ─ş-a f─âcut semn c─â se apropie du╚Ömanu. ╚Üint─â, punct de ochit (cu pu╚Öca). ╚Üanc, punct de lovit cu peatra sa┼ş de ajuns ├«n fug─â: sÔÇÖa oprit la semn. Vech─ş. Blazon. Semn r─â┼ş (sa┼ş bun), indici┼ş defavorabil (sa┼ş favorabil). A-╚Ť─ş face semnu cruci─ş (ob. a-╚Ť─ş face cruce), a-╚Ť─ş face cu m├«na semnu (gestu) cre╚Ötinesc dc rug─âc─şune. Pe semne, se vede, probabil: pe semne c─â e bolnav dac─â nÔÇÖa venit. ├Än (sa┼ş ca) semn de, ca: ├«n semn de prietenie.
SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un st├«lp de piatr─â.) 2. (reg.) z─âloag─â. (~ de carte.) 3. marc─â. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semnele cit─ârii = ghilimele (pl.), (├«nv.) aduc─âtoare, semnul aducerii; semnul exclama╚Ťiei = semnul exclam─ârii, (rar) punct al mir─ârii, punct de exclama╚Ťie; semnul exclam─ârii = semnul exclama╚Ťiei, (rar) punct al mir─ârii, punct de exclama╚Ťie; semnul ├«ntreb─ârii = (├«nv.) punct de ├«ntrebare, semn ├«ntreb─âtor, semn r─âspunz─âtor. 6. semn zodiacal = zodiac, zodie. 7. constela╚Ťie, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. ╚Ťint─â, (prin Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Öaib─â, (├«nv.) ╚Ťel. (Trage cu pu╚Öca la ~.) 9. (MED.) cicatrice, urm─â, (rar) ran─â, stigmat, (├«nv. ╚Öi reg.) beleazn─â, (prin nord-estul Olt.) pup─âz─â. (I-a r─âmas un ~ de la plag─â.) 10. urm─â. (N-a l─âsat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. ├«nsemn, simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 12. dovad─â, indica╚Ťie, indiciu, m─ârturie, pild─â, prob─â, (livr.) testimoniu, (├«nv. ╚Öi reg.) scrisoare, (├«nv.) r─âspuns. (Exist─â numeroase ~ ├«n sprijinul...) 13. amintire. (├Äi cere un ~ spre a nu-l uita.) 14. semnal. (La ~ convenit, a ap─ârut.) 15. manifestare, simptom. (Are ~e de nebunie.) 16. piaz─â, prevestire, (livr.) augur. (~ bun sau r─âu.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristic─â, ├«nsu╚Öire, not─â, particularitate, proprietate, specific, tr─âs─âtur─â, (reg.) ├«nsu╚Öietate, (fig.) amprent─â, marc─â, pecete, sigiliu, timbru. (C├«teva ~ esen╚Ťiale ale acestui proces.)
semn s. v. CONSEMNARE. CRITERIU. ICOAN─é. INSCRIP╚ÜIE. INSIGN─é. ├ÄNSEMN. ├ÄNSEMNARE. MEN╚ÜIUNE. MINUNE. MIRACOL. NORM─é. NOTA╚ÜIE. NOT─é. PRINCIPIU. SEMNALMENT. ╚śTIRE. VESTE.
semn întrebător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII.
semn răspunzător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII.
semne s. pl. v. TATUAJ.
semnul aducerii s. v. GHILIMELE. SEMNELE CIT─éRII.
SEMN. Subst. Semn, semnal; semnalment, signalment (rar), indiciu, indicator; simbol, emblem─â, reprezentare. Semn natural, semn conven╚Ťional. Semn grafic; liter─â; cifr─â; semn de punctua╚Ťie. Semn matematic, simbol matematic; simbol chimic. Semn diacritic. Semn lingvistic. Signal (rar). Semnal sonor, semnal luminos. Semn de circula╚Ťie; indicator, semnalizator; marcaj. Emblem─â, stem─â, blazon; ├«nsemn (rar); insign─â. Semn secret (tainic). Semne heraldice; semnele puterii. Semn bun; semn r─âu. Gest; mimic─â; gesticula╚Ťie, gestic─â. Urm─â, amprent─â, pecete (fig.). Sistem de semne; cod, cifru. Sistem de semnalizare. Teoria semnelor; simbolic─â, simbolistic─â (livr.); semiologie, semiotic─â. Semiolog, semiotician. Adj. Simbolic; heraldic; semiotic, semiologic. Vb. A semnaliza, a semnala, a indica, a ar─âta, a reprezenta, a simboliza, a semnifica. A face (cuiva) un semn, a comunica prin semne; a gesticula, a mima. A incifra, a codifica, a coda. A descifra, a decoda, a citi. V. cuvint, denumire, scriere, semnifica╚Ťie, steag, strig─ât.
s├ęmn s.n. vezi semn lingvistic
semn lingvistic Termen fundamental ├«n orice ╚Ötiin╚Ť─â a limbajului, utilizat cu accep╚Ťii mai mult sau mai pu╚Ťin diferite: ÔÖŽ reuniunea celor dou─â laturi, semnificant ╚Öi semnificat; ÔÖŽ rela╚Ťia dintre semnificant ╚Öi semnificat; ÔÖŽ ├«n interpret─âri mai izolate, semnul se reduce la semnificant;
afone, semne ~ (gr. ß╝ä¤ć¤ë╬Ż╬▒ ¤â╬Ě╬╝╬Č╬┤╬╣╬▒ afona simadia) (Biz.) v. nota╚Ťie (IV).
agogice, indica╚Ťii ╚Öi semne ~. Ad libitum*, senza misura, a suo arbitrio, a piacere*, a capricio* etc. indic─â o interpretare liber─â, bogat─â ├«n efecte agogice. Accelerando*, stringendo*, indic─â gr─âbirea iar rallentando*, ritardando*, ritenuto*, ├«ncetinirea treptat─â a mi╚Öc─ârii p├ón─â la proxima indica╚Ťie de tempo (2). Semnele de cezur─â* (ÔÇÖ; /; //) scrise dup─â o not─â (1) sau pe o bar─â (II, 3) de m─âsur─â indic─â o scurt─â suspendare prin pauz─â*, a pulsa╚Ťiei metrice, iar coroana* aplicat─â pe o not─â, pe o pauz─â sau pe o bar─â de m─âsur─â ÔÇô oprirea pulsa╚Ťiei sau prin lungirea notei sau a pauzei; aceste semne apar ╚Öi combinate, respectiv peste semnele de cezur─â /, //, ///, se aplic─â c├óte o coroan─â* ( ╠» ). Etnomuzicologia* folose╚Öte semnele Ôł¬ Ôłę prin care se indic─â c├óte o minim─â lungire respectiv scurtare a notei corespunz─âtoare, acestea ├«ns─â sunt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubato-ului. A. ╚Öi, ├«n acela╚Öi timp, dinamice*: calando*, smorzando*, morendo*, deficiendo.
cheironomice, semne ~ (Biz.) V. nota╚Ťie (IV).
daseia (dasia), semne v. musica enchiriadis; accent (1).
dinamice, indica╚Ťii ╚Öi semne ~, Forte* ╚Öi derivatele sale (f, ff, fff, ffff, fffff) indic─â nuan╚Ťe (relativ) tari; piano* ╚Öi derivatele sale (p, pp, ppp) nuan╚Ťe slabe; mezza voce*, mezzoforte* (mf), mezzopiano (mp), poco forte, poco piano nuan╚Ťe medii, intermediare, pi├╣ forte ╚Öi pi├╣ piano nuan╚Ťe raportate la nuan╚Ťa precedent─â; crescendo* (cresc., <) ├«nt─ârirea treptat─â iar de(s)crescendo* sau diminuendo* (dim., ÔÇ║) sl─âbirea treptat─â a intensit─â╚Ťii*. (Sin.: semne de nuan╚Ť─â). D. care se refer─â la o singur─â not─â ca fortepiano* (fp), forzato*, sforzato sau sforzando* (fz, sf, sfz), forzatissimo (ffz), mezzofortepiano (mfp) sunt ├«n acela╚Öi timp ╚Öi indica╚Ťii de articulare*; rinforzando* (rf, rfz, rinf.), care indic─â un crescendo* energic ╚Öi rapid, pe o singur─â not─â sau pe un fragment muzical scurt, uneori apare ╚Öi ca sin. cu sforzato, iar calando*, deficiendo, morendo* ╚Öi smorzando* sunt indica╚Ťii comune dinamicii ╚Öi agogii*. Exist─â ╚Öi numeroase indica╚Ťii de tehnic─â instr. cu univoce implica╚Ťii dinamice: organo pleno*, sotto voce* con surdino, una corda* tutte le corde etc.
expresie, semn de ~, semn grafic ce indic─â grada╚Ťiile expresive (v. agogice, semne; dinamice, semne) ce ├«nso╚Ťesc un text muzical, sporindu-i expresivitatea. (Ex. semne agogice: accellerando, rallentando, rubato, a tempo, Tempo I┬░; Semne dinamice: niente, p, pp, ppp, f, ff, fff, sf, sfz, dim., perdendosi, molto (f), con passione, con sentimento etc.).
fonetice, semne ~ (< gr. ¤ć¤ë╬Ż╬̤ä╬╣¤░߯░ ¤â╬Ě╬╝╬Č╬┤╬╣╬▒, [fonetica sim├ídia]) (Biz.) v. nota╚Ťie (IV.)
nuan╚Ť─â, semne de ~ v. dinamice, semne.
semn, reprezentare (grafic─â, sau nu) a con╚Ťinutului muzical emo╚Ťional (semantic) adresat receptorului. Defini╚Ťia reprezint─â doar o ├«ncercare, poate hazardat─â ╚Öi, cu siguran╚Ť─â, departe de sensul adev─ârat deoarece nici p├ón─â ast─âzi nu s-a demonstrat ├«n mod precis dac─â muzica poate constitui un limbaj. De╚Öi s-au efectuat multe cercet─âri ├«n aceast─â direc╚Ťie nu s-au putut stabili grani╚Ťele semnifica╚Ťiei ├«n arta sonor─â, ea r─âm├ón├ónd ├«ntr-o sfer─â extrem de lax─â ├«n ceea ce prive╚Öte no╚Ťiunea exact─â de sens. De╚Öi semiotica general─â (de la Ferdinand de Saussure ├«ncoace) studiaz─â toate genurile de semne: ├«n literatur─â, ├«n folclor*, ├«n muzic─â, ├«n ritualurile simbolice, ├«nc─â nu s-a stabilit dac─â sistemul de s. al muzicii formeaz─â o limb─â prin care se pot exprima idei, sentimente precise a╚Öa cum se ├«nt├ómpl─â ├«n literatur─â. (La aceast─â nebuloas─â concur─â mai ales ├«n zilele noastre ╚Öi multitudinea de nota╚Ťii care ies din sfera nota╚Ťiei (1) tradi╚Ťionale). Totodat─â, ├«nc─â nu s-a stabilit precis care este nivelul minim de la care ├«ncepe semnifica╚Ťia ├«n muzic─â (sunetul*, intervalul*, celula melodic─â, motivul*, fraza* etc.), deci care este unitatea minim─â ce poate semnifica. Exist─â importante cercet─âri, dar care las─â loc discu╚Ťiilor ├«n viitor (Ruwet, Boulez, Xenakis, Dani├ęlou, Nattiez ╚Ö.a.). Defini╚Ťia noastr─â are la baz─â o defini╚Ťie abstract─â (deci teoretic aplicabil─â ╚Öi muzicii) a lui Ch. Peirce: semnul ÔÇ×este ceva care ╚Ťine loc de ceva pentru cinevaÔÇŁ. At├ót defini╚Ťia c├ót ╚Öi clasificarea pe care le face Peirce sunt c├ót de c├ót valabile pentru a ne oferi o imagine sumar─â (realizat─â de noi prin paralelism) a ceea ce ├«nseamn─â s. ├«n muzic─â. S. iconice (de ex.: desenul unui cal) se bazeaz─â pe raporturi propor╚Ťii geometrice, fiind ├«n muzic─â legate de ideea de grafism (├«n special ├«n scriiturile contemporane). Indexul desemneaz─â s. nedecompozabile cum ar fi ├«n muzic─â indica╚Ťiile dinamicii* sau semnele (v. tactare) dirijorale (care sunt de fapt semnale; ele nu formeaz─â o structur─â av├ónd doar valoare indicativ─â, fiind totodat─â legate de timpul de producere). S. propriu-zis ╚Ťine de ideea articul─ârii. Intervine aici un raport arbitrar ├«ntre semnificant ╚Öi semnificat (aceea╚Öi idee este exprimat─â ├«n mai multe limbi ÔÇô rezult─â deci ideea arbitrariului legat─â de nota╚Ťie). ├Än muzic─â exist─â un flux sonor care se noteaz─â folosind arbitrarul. At├ót semnificantul c├ót ╚Öi semnificatul sunt compozabile sau decompozabile. Astfel nu exist─â o dubl─â articulare ca ├«n limbaj (nu seam─ân─â cu limba conven╚Ťional─â). Incertitudinea s. ├«n muzic─â nu se afl─â la nivelul semnificantului care se traduce prin imagini acustice, valori fonice etc. ci la cel al semnificatului unde con╚Ťinutul no╚Ťional propriu cuvintelor se afl─â aici ├«ntr-o sfer─â destul de larg─â, cu frontiere labile. ├Än concluzie, nu putem defini ├«n mod precis s. ├«n muzic─â deoarece dincolo de exprimarea lui scris─â sau nescris─â (dirijat*, muzici improvizatorice* etc.) exist─â o ├«nc─ârc─âtur─â semantic─â, p├ón─â ├«n ziua de azi, relativ cunoscut─â, mai precis doar intuit─â ╚Öi foarte subiectiv─â. Datorit─â aspectului polisemic sub care se prezint─â muzica, dificult─â╚Ťile ├«nt├ómpinate de semiologia muzical─â sunt mari. ╚śi chiar g├óndind la modul ideal, dac─â ele ar fi pe deplin rezolvate, ce sens ar mai avea muzica dac─â am putea-o reproduce exact ╚Öi integral ├«n cuvinte? Transcrierea muzicii prin alt sistem semiologic este imposibil─â. Fiecare art─â, prin specificul ei, are ceva intraductibil, ceea ce nu ├«nseamn─â c─â nu comunic─â. Intraductibilul reprezint─â tocmai specificul f─âr─â de care artele s-ar putea reduce la una singur─â: arta cuv├óntului. V. analiz─â; estetic─â muzical─â; fenomenologie; structur─â.
semne agogice v. agogice, indica╚Ťii ╚Öi semne.
semne de altera╚Ťie v. altera╚Ťie.
IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei ├«nvinge ÔÇô Eusebiu, ÔÇ×De vita ConstantiniÔÇŁ, I, 28. Deviz─â a ├«mp─âratului cre╚Ötin Constantin cel Mare, ├«nscris─â sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, ├«nainte de lupta cu Maxen╚Ťiu. Ast─âzi expresia se folose╚Öte pentru a ar─âta calea pe care trebuie s─â o urmeze cineva pentru a-╚Öi realiza un ideal.
WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) c├ónd apare un adev─ârat geniu ├«n lume, po╚Ťi s─â-l recuno╚Öti dup─â acest semn: to╚Ťi ignoran╚Ťii se unesc ├«mpotriva lui ÔÇô J. Swift, ÔÇ×Thoughts on various subjectsÔÇŁ.
ARBITRARUL SEMNULUI LINGVISTIC s. n. (< fr. lÔÇÖ├írbitraire du signe linguistique): (├«n concep╚Ťia saussurian─â) lipsa de leg─âtur─â dintre con╚Ťinutul exprimat de semnul lingvistic (v.) ╚Öi forma sa (forma semnului este ├«nt├ómpl─âtoare ├«n raport cu con╚Ťinutul acestuia, nu depinde de el).
SEMN s. n. (cf. lat. signum): indice, marc─â distinctiv─â; element lingvistic perceptibil prin sim╚Ťuri, care reprezint─â, indic─â sau exprim─â ceva diferit de sine ├«nsu╚Öi. Conceptul de s. a fost introdus ├«n lingvistic─â de c─âtre Ferdinand de Saussure ├«n 1916. Prin el acesta ├«n╚Ťelegea o entitate psihic─â cu dou─â fa╚Ťete, care une╚Öte un concept (semnificatul) ╚Öi o imagine acustic─â (semnificantul); un raport de interdependen╚Ť─â ├«ntre semnifica╚Ťie ╚Öi un element semnificativ (o tran╚Ö─â sau o secven╚Ť─â sonor─â). S. lingvistic are caracter arbitrar (├«ntre con╚Ťinutul ╚Öi forma s. lingvistic nu exist─â nici un fel de leg─âtur─â), iar semnificantul caracter linear (sunetele vorbirii exist─â numai ├«n succesiune). ├Än mod obi╚Önuit, prin s. lingvistic se ├«n╚Ťelege complexul sonor (imaginea acustic─â) al cuv├óntului, privit ca purt─âtor al unui con╚Ťinut psihic, al unui ├«n╚Ťeles, al unei no╚Ťiuni. S. lingvistic are patru func╚Ťii fundamentale, legate de natura con╚Ťinutului general ╚Öi abstract exprimat de el: a) func╚Ťia de abstractizare ╚Öi de generalizare (el face posibil saltul de la cunoa╚Öterea senzorial─â la cunoa╚Öterea ra╚Ťional─â, de la primul la cel de-al doilea sistem de semnalizare): b) func╚Ťia de fixare a datelor cunoa╚Öterii umane; c) func╚Ťia de diferen╚Ťiere ├«n cadrul sistemului, realizat─â prin formele ╚Öi prin morfemele sale (├«n virtutea unor reguli ╚Öi calit─â╚Ťi distincte, proprii); d) func╚Ťia de transmitere a informa╚Ťiei (a ideilor ╚Öi a sentimentelor), ├«n calitate de element al comunic─ârii. ÔŚŐ ~ diacr├ştic: s. ad─âugat unei litere ÔÇô deasupra, dedesubtul sau lateral ÔÇô pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiv─â, c├ónd ├«i lipse╚Öte acest semn. Alfabetul limbii rom├óne are trei s. diacritice: (╦ś) la litera ─â, (^) la litera ├ó ╚Öi ├« ╚Öi (,) la literele ╚Ö ╚Öi ╚Ť. ÔŚŐ ~ gr├ífic: s. care reprezint─â o liter─â, o cifr─â, o regul─â ortografic─â sau de punctua╚Ťie, ca de exemplu m (liter─â), 8 (cifr─â), (-) cratim─â, (;) punct ╚Öi virgul─â etc. ÔŚŐ ~ ortogr├ífic: s. grafic conven╚Ťional care serve╚Öte la realizarea scrierii corecte a cuv├óntului, a expresiei sau a locu╚Ťiunii. Sunt considerate s. ortografice ├«n limba rom├ón─â: liniu╚Ťa de unire (cr├ítima) ╚Öi apostroful (v. ╚Öi ortograf├şe). ÔŚŐ ~ de punctua╚Ťie: s. grafic conven╚Ťional care are rolul de a delimita o parte de propozi╚Ťie, o propozi╚Ťie, o fraz─â sau de a marca o unitate morfologic─â (un vocativ, un imperativ), o pauz─â, o ├«ntrerupere a ╚Öirului vorbirii etc. Sunt considerate s. de punctua╚Ťie ├«n limba rom├ón─â: punctul, semnul ├«ntreb─ârii, semnul exclam─ârii, virgula, punctul ╚Öi virgula, dou─â puncte, ghilimelele, linia de dialog, linia de pauz─â, parantezele ╚Öi punctele de suspensie (v. fiecare s. de punctua╚Ťie precum ╚Öi termenul de punctu├í╚Ťie). ÔŚŐ ~ exclamß║»rii: s. de punctua╚Ťie (!) care marcheaz─â grafic intona╚Ťia exclamativ─â a unui vocativ sau a unei interjec╚Ťii (considerate unit─â╚Ťi morfologice independente care exprim─â st─âri afective); a unei propozi╚Ťii exclamative sau imperative (considerate unit─â╚Ťi sintactice cu con╚Ťinut afectiv) care ├«nlocuie╚Öte replica dintr-o conversa╚Ťie (c├ónd aceasta este echivalent─â cu o exclama╚Ťie ╚Öi exprim─â surpriza, nedumerirea, admira╚Ťia etc. sau un ordin) sau care sugereaz─â ├«ndoiala sau ironia autorului fa╚Ť─â de cele afirmate anterior, ca ├«n exemplele ÔÇ×Ionic─â!... M─âi Ionic─â!... scoal─â... s─â te duci s─â dobori iarba ceeaÔÇŁ (L. Rebreanu); ÔÇ×Ioane! Ioane! Ioane! ÔÇô ╚śi Ion, pace!ÔÇŁ (Ion Creang─â); ÔÇ×Mo╚Öule! ╚Ötii drumul la H├órl─âu?ÔÇŁ (M. Sadoveanu); ÔÇ×Ura! m─âre╚Ť se-nal╚Ť─â-n v├ónt / Stindardul Rom├óniei!ÔÇŁ (V. Alecsandri); ÔÇ×... eu zvrr! chibriturile din m├ón─â ╚Öi ╚Ťu╚Öti! la spatele lui ZahariaÔÇŁ (Ion Creang─â); ÔÇ×Pe urm─â alt─â pas─âre a ├«ng├ónat ├«ncet adormind: ╚Üic! ╚Ťic! ╚Ťic!ÔÇŁ (I. Al. Br─âtescu-Voine╚Öti); ÔÇ×E sabie ├«n ╚Ťar─â! au n─âv─âlit t─âtariiÔÇŁ (V. Alecsandri); ÔÇ×Dulce Rom├ónie, asta ╚Ťi-o doresc!ÔÇŁ (M. Eminescu); ÔÇ×C├ót de frumoas─â te-ai g─âtit / Naturo tu!ÔÇŁ (G. Co╚Öbuc); ÔÇ×Stai pa╚Ö─â! S─â piar─â azi unul din noiÔÇŁ (idem); ÔÇ×Ia ascult─â, b─âiete!ÔÇŁ (Al. Odobescu); ÔÇ×Ioane, cat─â s─â nu d─âm cinstea pe ru╚Öine ╚Öi pacea pe g├ólceav─â!ÔÇŁ (Ion Creang─â); ÔÇ×Nu vrea ╚Öi pace!...ÔÇŁ (I. L. Caragiale); ÔÇ×Am scris lui Barbu ├«n fran╚Ťuze╚Öte (!) ca s─â-l felicit pentru discursul s─âuÔÇŁ (idem). ÔŚŐ ~ ├«ntrebß║»rii: s. de punctua╚Ťie (?) care marcheaz─â grafic intona╚Ťia interogativ─â a unui cuv├ónt, a unui grup de cuvinte, a unei propozi╚Ťii sau fraze cu caracter interogativ (direct─â sau retoric─â), care ├«nlocuie╚Öte replica dintr-o conversa╚Ťie (c├ónd aceasta este echivalent─â cu o ├«ntrebare ╚Öi exprim─â o nedumerire) sau care sugereaz─â rezervele sau ├«ndoielile autorului fa╚Ť─â de cele afirmate anterior, ca ├«n exemplele ÔÇ×Bine ar fi dac─â ai face dumneata altceva... ÔÇô Ce?ÔÇŁ (Z. Stancu); ÔÇ×... mie s─â-mi dai scrisoarea... Prime╚Öti?ÔÇŁ (I. L. Caragiale); ÔÇ×Ei, fl─âc─âule, de pe unde?... Ce v├ónturi?...ÔÇŁ (B. ╚śt. Delavrancea); ÔÇ×De v├ónzare ╚Ťi-i g─âinu╚Öa ceea, m─âi b─âiete?ÔÇŁ (Ion Creang─â); ÔÇ×Tu a╚Öa ai face?ÔÇŁ (M. Sadoveanu); ÔÇ×Cui nu i-ar fi pl─âcut acea sear─â de var─â...? Cine n-ar fi admirat cerul f─âr─â de nori...?ÔÇŁ (B. ╚śt. Delavrancea); ÔÇ×Ai vrut s─â ucizi legea?ÔÇŁ (B. P. Hasdeu); ÔÇ×Care s-a ├«ntors de la u╚Öa mea f─âr─â s─â c├ó╚Ötige dreptate ╚Öi m├óng├óiere?ÔÇŁ (C. Negruzzi); ÔÇ×- Ei, da! ╚Öi Costic─â... ÔÇô ?... ÔÇô Costic─â Arion...ÔÇŁ (I. L. Caragiale); ÔÇ×G. D. Ladima un str─âlucit talentÔÇŁ sau ÔÇ×a fost unul dintre cei mai l─âuda╚Ťi (?) poe╚Ťi de aziÔÇŁ (Camil Petrescu) etc. Pentru folosirea celorlalte semne de punctua╚Ťie ╚Öi a semnelor ortografice v. ╚Öi ├Ändreptar ortografic, ortoepic ╚Öi de punctua╚Ťie, Edi╚Ťia a V-a, Academia Rom├ón─â, Institutul de lingvistic─â ÔÇ×Iorgu IordanÔÇŁ, Univers enciclopedic, Bucure╚Öti, 1995.
SEMNELE CIT─éRII s. n. + s. f. (cf. lat. signum + citare < cita < fr. citer, lat. citare): v. ghilim├ęle.
a l─âsa semn expr. (intl.) a l─âsa amanet.
semn, semne s. n. (intl.) amanet.

Semn dex online | sinonim

Semn definitie

Intrare: semn
semn 2 pl. -uri substantiv neutru
semn 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: semnele cit─ârii
semnele cit─ârii substantiv neutru articulat (numai) plural
Intrare: arbitrarul semnului lingvistic
arbitrarul semnului lingvistic substantiv neutru articulat