Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru semizeu

SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Erou mitologic, fiul al unui zeu și al unei muritoare sau al unei zeițe și al unui muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).
SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu).
SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare (sau dintr-o zeiță și un muritor). Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. Mihai, întocmai ca semizeii cîntați de Homer, alerga prin tabăra turcească căutînd pre Sinan. BĂLCESCU, O. I 201.
semizéu s. m., pl. semizéi
semizéu s. m. zeu
SEMIZÉU s.m. Erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. [< semi- + zeu, fr. demidieu, cf. it. semidio < lat. semideus].
SEMIZÉU s. m. (mit.) erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. (după fr. demi-dieu)
SEMIZÉU ~i m. (în mitologia antică) Persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană; erou. /semi- + zeu
semizeu m. Mit. cel născut dintr’un zeu și o muritoare sau invers.
*semizéŭ m. La ceĭ vechĭ, eroŭ născut într’un zeŭ și o muritoare saŭ dintr’un muritor și o zeiță, ca Ercule, Castor, Poluce ș.a.
SEMIZÉU (< semi + zeu, după fr. demi-dieu) s. m. (MITOL.) Erou mitologic, fiul al unui zeu și al unei muritoare sau al unei zeițe și al unui muritor (ex. Herakles, Teseu ș.a.).

semizeu definitie

semizeu dex

Intrare: semizeu
semizeu substantiv masculin