semitic definitie

2 intrări

19 definiții pentru semitic

HAMÍTO-SEMÍTIC, -Ă, hamito-semitici, -e, adj. (În sintagma) Limbă hamito-semitică (și substantivat, f.) = limbă care face parte dintr-o familie de limbi vorbite în nordul și estul Africii, în Peninsula Arabică și în statele de la nordul acesteia. – Din engl. hamito-semitic, fr. chamito-sémitique.
SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). ◊ Limbi semitice = ramură a familiei de limbi hamito-semitice. – Din fr. sémitique.
SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). – Din fr. sémitique.
SEMÍTIC, -Ă, semitici, -e, adj. Care se referă la semiți, al semiților, de semiți. Limbi semitice.
!hamíto-semític adj. m.; f. hamíto-semítică, pl. hamíto-semítice
semític adj. m., pl. semítici; f. semítică, pl. semítice
hamíto-semític adj. n., f. hamíto-semítică; pl. n. și f. hamíto-semítice
semític adj. m., pl. semítici; f. șg. semítică, pl. semítice
SEMÍTIC adj. semit. (Populație ~.)
SEMÍTIC, -Ă adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. [< fr. sémitique].
HAMITO-SEMÍTIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și estul Africii: berbera, egipteana, cușitica și limbile semitice. (< fr. hamito-sémitique)
SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique)
SEMÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține semiților. ◊ Limbi ~ce ramură a limbilor afro-asiatice. /<fr. sémitique
semitic a. ce ține de Semiți; limbi semitice.
*semitíc, -ă adj. Al Semiților: istoria limbilor semitice a fost scrisă de Renan (1855). Judaic, jidănesc: apucăturĭ semitice. Nas Semitic, nas prea achilin. Adv. A vorbi semitic.
SEMITIC adj. semit. (Populație ~.)
HAMÍTO-SEMÍTICE (< fr. {i}) adj. Limbi h. = familie de limbi vorbite în N și E Africii, reprezentată de următoarele ramuri; berbera (vorbită de tuaregi și berberi); egipteana; cușitica (vorbită în Ethiopia); ciad (grup de limbi vorbite în N Nigeriei, dintre care cea mai importanță este hausa) și limbile semitice. V. semitic.
SEMÍTIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. ◊ Limbi semitice = ramură a familiei de limbi hamito-semitice (sau afro-asiatice) cuprinzând grupurile: 1) de E (akkadiana – moartă, cu dialectele asirian și babilonian); 2) de NV (vii – ivrit și dialectele neoarameice; moarte – amoreiană, canaanneană, ugarită, feniciano-punică, ebraică veche și dialectele arameice); 3) de S-central (araba cu dialectele sale și malteza); 4) de S-periferic (vii – mehri, șhauri ș.a.; moarte – mineiană, sabeiană ș.a.); 5) ethiopo-semitice (vii – tigrina, tigre, amhară ș.a.; moartă – ethiopiană). Cele mai vechi monumente scrise în aceste limbi sunt unele inscripții cuneiforme akkadiene, antroponime și toponime palestiniene intercalate în inscripțiile egiptene (milen. 3-2 î. Hr.).
HAMITO-SEMITIC, -Ă adj. (< fr. hamitique + sémitique): în sintagma limbă hamito-semitică (v.).

semitic dex

Intrare: semitic
semitic adjectiv
Intrare: hamito-semitic
hamito-semitic adjectiv
hamitic adjectiv
semitic adjectiv