SEMITÂRÂTÓR, -OÁRE, semitârători, -oare, adj., s. f. (Plantă) cu tulpina întinsă parțial pe pământ. – Semi- + târâtor.

SEMITÂRÂTÓR, -OÁRE, semitârâtori, -oare, adj., s. f. (Plantă) cu tulpina întinsă parțial pe pământ. – Semi- + târâtor.

semitârâtór, -toáre adj. (bot.) (Plantă) a cărei tulpină se întinde parțial pe pământ ◊ „Aceasta [volbura de nisip maritim] este o plantă semitârâtoare și cu rizom foarte lung, care fixează nisipul.” Sc. 21 VII 62 p. 4 (din semi- + târâtor)