Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru semiotic─â

SEMI├ôTIC, -─é, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramur─â a logicii simbolice (matematice) care se ocup─â cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotic─â (I), de semiotic─â. [Pr.: -mi-o-] ÔÇô Din fr. s├ęmiotique.
SEMI├ôTIC, -─é, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramur─â a logicii simbolice (matematice) care se ocup─â cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotic─â (I), de semiotic─â. [Pr.: -mi-o-] ÔÇô Din fr. s├ęmiotique.
SEMI├ôTIC─é s. f. Semiologie. ÔÇô Pronun╚Ťat: -mi-o-.
*semi├│tic adj. m., pl. semi├│tici; f. semi├│tic─â, pl. semi├│tice
semi├│tic─â (-mi-o-) s. f., g.-d. art. semi├│ticii; pl. semi├│tici
semi├│tic─â s. f. (sil. -mi-o-), g.-d. art. semi├│ticii; pl. semi├│tici
SEMI├ôTIC─é s. 1. semiologie. (~ este ╚Ötiin╚Ťa semnelor ├«n societate.) 2. (MED.) semiologie, simptomatologie, (├«nv.) patognomonic─â, patognomonie.
SEMI├ôTIC, -─é adj. Referitor la semiotic─â. [< fr. s├ęmiotique, germ. semiotisch].
SEMI├ôTIC─é s.f. Semiologie (2). ÔÖŽ Orientare larg r─âsp├óndit─â ├«n g├óndirea teoretic─â contemporan─â, care studiaz─â fenomenele ╚Öi ├«n special faptele de cultur─â ca sisteme de semnificare ╚Öi procese de comunicare. [Gen. -cii. / < fr. s├ęmiotique, cf. gr. semeiotike < semeion ÔÇô semn].
SEMI├ôTIC, -─é I. adj. referitor la semiotic─â. II. s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ÔŚŐ orientare ├«n g├óndirea teoretic─â contemporan─â care studiaz─â fenomenele de semnificare ╚Öi procese de comunicare. (< fr. s├ęmiotique)
SEMI├ôTIC─é s.f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul general al semnelor ├«ntrebuin╚Ťate ├«n cadrul vie╚Ťii sociale.
SEMI├ôTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de semiotic─â; propriu semioticii. /<fr. s├ęmiotique
SEMI├ôTIC─é f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul general al semnelor ╚Öi al sistemelor de semne. [G.-D. semioticii; Sil. -mi-o-] /<fr. s├ęmiotique
SEMIOTIC─é s. 1. semiologie. (~ este ╚Ötiin╚Ťa semnelor ├«n societate.) 2. (MED.) semiologie, simptomatologie, (├«nv.) patognomonic─â, patognomonie.
semiotic─â muzical─â. Semiotica (semiologia) este considerat─â ca o ÔÇ×teorie general─â a semnuluiÔÇŁ, ca o ÔÇ×╚Ötiin╚Ť─â autonom─âÔÇŁ sau, ├«n particular, ca o modalitate de a oferi muzicologiei* o cale de consolidare a metodologiei sale ╚Ötiin╚Ťifice. Umberto Eco (Trattato di semiotica generale, 1975) socote╚Öte c─â teoria semiotic─â permite analiza ÔÇ×producerii speciale a semnelor ╚Öi a sistemelor de semne ca fenomen culturalÔÇŁ <<apropiindu-se de concep╚Ťia lui SaussureÔÇ║ÔÇ║ (ÔÇ×╚Ötiin╚Ťa vie╚Ťii semnelor ├«n s├ónul vie╚Ťii socialeÔÇŁ). Semiotica s-a dezvoltat sub auspiciile ÔÇ×filosofiei semnuluiÔÇŁ, a psihologiei ÔÇ×semnelorÔÇŁ ╚Öi a celei ÔÇ×behavioristeÔÇŁ, a lingvisticii structurale, a formalismului logico-matematic, a teoriei comunic─ârii ╚Öi a teoriei informa╚Ťiei. Dintre fondatorii ╚Öi principalii teoreticieni amintim pe Dh. S. Peirce, Dh. W. Morris, F. de Saussure, C. K. Ogden ╚Öi I. A. Richards, R. Jakobson, L. Hjelmslev, A. J. Greimas, J. Kristeva, E. Benveniste, T. Todorov, Max Bense, J.J. Nattiez, L. Prieta ╚Ö.a. A fost aplicat─â ╚Öi ├«n fenomene de comunicare natural─â sau extralingvistic─â (├ëm. Benveniste, Rh. A. Sebeok). ├Än art─â ca ╚Öi ├«n muzic─â, cercetarea semiotic─â s-a centrat pe problemele limbajului, mai ales de c├ónd estetica*, prin Pius Servien, a teoretizat asocierea dintre structura limbajului ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi a limbajului poetic ├«ncerc├ónd s─â dep─â╚Öeasc─â grani╚Ťele celor dou─â arii de manifestare ale spiritului uman (Lyrisme et structures sonores ÔÇô 1930, Estethique. Musique ÔÇô Po├ęsie ÔÇô Science, 1930). ╚śi al╚Ťi esteticieni din acea epoc─â sus╚Ťin o posibil─â interpretare semiologic─â a artei printre care ╚Öi Jan M├║karovsky (LÔÇÖart comme fait s├ęmiologique ÔÇô 1934). O ├«nr├óurire deosebit─â asupra dezvolt─ârii semioticii au avut-o orient─ârile structuraliste din lingvistic─â ╚Öi aplica╚Ťiile din antropologie, folclor, literatur─â, studiul obiectelor ÔÇô design, film ╚Öi dramaturgie. Se urm─ârea astfel o metodologie comun─â oric─ârui domeniu de aplicare al semioticii, deci oric─ârui sistem de semne ÔÇô vizuale, olfactive, kinestezic-proxemice, naturale, medicale sau auditive folosite ├«n comunicarea uman─â ╚Öi care s─â permit─â o interpretare formalizabil─â a oric─ârui tip de limbaj ╚Öi de ÔÇ×discursÔÇŁ implic├ónd deci sisteme ordonate de forme, ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu, ╚Öi legile lor de asamblare (compunere). Dup─â cum se ╚Ötie, chiar stoicii foloseau termenul de semnifica╚Ťie, ÔÇ×semeiotik├ĘÔÇŁ, ├«nsu╚Öit ulterior de g├ónditorii europ. ├Äl g─âsim apoi la John Locke (la r├óndu-i, ├«l preluase de la John Wallis), prin care descria sistemul de semne muzicale: ÔÇ×un fel de figuri ce marcau fiecare tonÔÇŁ numite semeia, adic─â notele-semn (dup─â abatele J.B. Dubos). Astfel, ast─âzi se ├«n╚Ťelege prin semioz─â ÔÇ×semnul de ac╚ŤiuneÔÇŁ sau spa╚Ťiul de manifest─âri ale semnelor (├«ntr-un domeniu sau altul ╚Öi de obicei ├«n procesul creativ ╚Öi cel al comunic─ârii). Semiotica consider─â semnul ca interfa╚Ť─â (suprafa╚Ť─â de contact) ├«ntre semnificant ╚Öi semnificat, pentru c─â el arat─â ├«ntotdeauna ÔÇ×prin cevaÔÇŁ, ÔÇ×despre cevaÔÇŁ, ÔÇ×cuivaÔÇŁ, fiind o comunicare prin semne inten╚Ťionale ╚Öi semnificative (cu sens). Descrierile ╚Öi interpret─ârile mediate de universul semnelor pot s─â se refere la expresia discursului (forma sa) precum ╚Öi la con╚Ťinutul acestuia de╚Öi ambele planuri se socotesc a fi complementare. Semiologia general─â (bazat─â ├«ndeosebi pe structurile lingvistice) comport─â analize de ordin semantic, sintactic ╚Öi pragmatic ╚Öi ale varia╚Ťiei raporturilor dintre semnificant, semnificat ╚Öi referent ├«n vederea ob╚Ťinerii unor regularit─â╚Ťi (invarian╚Ťi) cu virtu╚Ťi explicative. ÔÖŽ Exist─â desigur ╚Öi ├«n semiotic─â multe probleme controversate, fapt pentru care ╚Öi aplica╚Ťiile ├«n domeniul muzicii nu au fost lipsite de dificult─â╚Ťi, fie c─â era vorba de (a) definirea corpus-ului de elemente semice specifice; (b) de g─âsirea procedurilor compatibile de identificare ╚Öi decupaj din discursul muzical; (c) de formalizarea ╚Öi definirea metalimbajului corespunz─âtor; (d) de stabilirea procedurilor de validare. De exemplu, transpunerea canoanelor structuraliste din lingvistic─â ├«n limbajul muzical, a╚Öa cum a procedat Saint-Guirons (1964) este criticat de N. Ruwet ca nerelevant─â. Diferen╚Ťele utile analizei* muzicale au fost introduse mai t├órziu c├ónd, pornindu-se de la problema articula╚Ťiei limbajului, s-a marcat faptul c─â, la nivelul sintaxei*, limbajul muzical implic─â numai nivelul infrastructural (construc╚Ťia discursului cu ajutorul notelor considerate drept unit─â╚Ťi) ├«n timp ce limbajul natural presupune o dubl─â articulare ÔÇô de la unit─â╚Ťile fonemice la nivelul suprastructural al cuv├óntului (morfematic) prin concatenare (de╚Öi exist─â ╚Öi unele excep╚Ťii nesemnificative). Nici chiar tentativele de a echivala motivul muzical cu morfemul nu au dus la evitarea dilemei cu privire la statulul de ÔÇ×limbajÔÇŁ sau numai de ÔÇ×codÔÇŁ al discursului muzical. Similitudinea semo-lingvistic─â ar fi trebuit s─â eviden╚Ťieze, ├«n analize factuale, caracteristici ale limbajului bazate pe rela╚Ťii de omologie, de opozi╚Ťie sau de complementaritate ├«ntre unit─â╚Ťile semice ale sistemului-obiect. Pentru aceasta s-a recurs la metoda taxominic─â, prin operarea cu dihotomii de tipul: limb─â-vorbire, paradigm─â-sintagm─â, expresie-con╚Ťinut, substan╚Ť─â-form─â, gramaticalitate-negramaticalitate, sincronic-diacronic; la metoda distribu╚Ťionalit─â╚Ťii (Harris) sau la metoda chomskyan─â generativ-transforma╚Ťional─â viz├ónd structurile profunde ╚Öi cele de suprafa╚Ť─â, de competen╚Ť─â ╚Öi performan╚Ť─â ╚Öi revizuirea distinc╚Ťiilor: melodie* armonie(III, 1)-ritm*, polifonie*-monodie (1) ╚Ö.a. Toate aceste demersuri au condus la eviden╚Ťierea aspectelor din planul expresiv acolo unde apare mai clar─â diferen╚Ťierea ÔÇ×limbajuluiÔÇŁ muzical mai ales prin ÔÇ×echivalen╚ŤeleÔÇŁ dintre sens ╚Öi sintax─â (N. Ruwet) sau prin identitatea lor (J.-J. Natiez) ceea ce atest─â preeminen╚Ťa func╚Ťiei estetice fa╚Ť─â de cea cognitiv─â (sistemul muzical este chiar ceea ce semnific─â ÔÇô signifie ÔÇô spre deosebire de limbaj care ar fi expresia a ceea ce el semnific─â ÔÇô B. de Scholoezer). Se consider─â chiar c─â limbajul muzical este distinct ╚Öi de cel ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi de cel poetic, opt├óndu-se pentru contiguitatea celui muzical ╚Öi poetic, ceea ce este demonstrabil prin modele algebrice de semantic─â muzical─â (B. Cazimir). Au fost ├«ntreprinse cercet─âri ╚Öi ├«n alte direc╚Ťii pentru a se lua ├«n considera╚Ťie, printr-o semantic─â de cod, nu numai mesajul muzical ├«n sine (M. Schoen, E. Hanslick), ci ╚Öi conota╚Ťiile (simbolice) extramuzicale (L.B. Meyer) de tip referen╚Ťial. Pentru a se putea determina o serie de indici ai organiz─ârii interne muzicale s-a recurs la teoria comunic─ârii put├óndu-se vorbi astfel de o semiotic─â comunica╚Ťional─â diferit─â de cea structural-semantic─â (semiotica semnifica╚Ťiei). Trebuie remarcat faptul c─â viziunea informa╚Ťional─â ├«n estetic─â ╚Öi ├«n semiotic─â elaborat─â ├«n perioada marcat─â de Estetica lui Bense, de lucr─ârile lui A. Moles, H. Frank, U. Eco, J.E. Cohen, Meyer-Eppler, P. Schaeffer, Xenakis, conduce la un func╚Ťionalism ce s-a resim╚Ťit de instrumentalizarea cantitativist─â, necesar─â ├«n determin─âri statistice ale ordinii, dezordinii sau redundan╚Ťei. Trecerea spre o concep╚Ťie calitativ─â, semantic─â, pentru determinarea elementelor stilistice, a nivelului complexit─â╚Ťii ╚Öi nout─â╚Ťii, implic─â integrarea ├«n structurile massmediei ╚Öi ├«n sistemul culturii. Aceste cercet─âri au fost asociate cu studii de teoria sistemelor. Principalul obiectiv al semioticii comunica╚Ťionale este acela de a explica sursele comunic─ârii emo╚Ťional-estetice ca o condi╚Ťie imanent─â a mesajului muzical. S-au conjugat asemenea eforturi cu studiile percep╚Ťiei estetice, a receptan╚Ťei, fie din perspectiva psihologiei* experimentale, fie a fenomenologiei*, fie a ciberneticii ╚Öi teoriei informa╚Ťiei, fie a informaticii. ├Än acest sens sunt remarcabile studiile elaborate ├«n cadrul Institutului de Cercet─âri ╚Öi de Coordonare Acustic─â ÔÇô muzic─â (IRCAM) din Centre Beaubourg (Paris) asupra principalilor parametri fizici (acustici) ai sunetului*: intensitate (1), ├«n─âl╚Ťime (1), ritm* sau timbru* ╚Öi mai ales asupra multiplelor structur─âri ce se produc prin corelarea acestora (Boulez, G. Bennet, J. Risset ╚Ö.a.). Analizele semiotice nu au un scop ├«n sine. Ipotezele ╚Öi metodele de validare deschid drumuri noi ├«n interpretarea fenomenului muzical, a raporturilor dintre muzic─â ╚Öi autor, a descifr─ârii formelor de percepere ╚Öi tr─âire a realit─â╚Ťii sonore, dar ╚Öi orient─âri noi ├«n ce prive╚Öte execu╚Ťia muzical─â ╚Öi componistic─â a epocii noastre. Chiar c├ónd au un caracter experimental (╚Öi nu consacrat), asemenea modalit─â╚Ťi de analiz─â ╚Öi aplica╚Ťie contribuie la l─ârgirea spa╚Ťiului* sonor ╚Öi a substan╚Ťei muzicale, la g─âsirea unor tehnici noi de prelucrare a sunetelor, a unor noi instrumente* ╚Öi a unor noi reguli de compozi╚Ťie (2) ╚Öi transmitere a mesajului muzical. ├Än ╚Ťara noastr─â acest ansamblu de preocup─âri de la analiz─â la compozi╚Ťie, de la semiologie la semantic─â muzical─â, au ├«nregistrat notabile adeziuni din partea unor muzicologi ╚Öi matematicieni, compozitori ╚Öi esteticieni. Sunt de remarcat at├ót studiile teoretice c├ót ╚Öi lucr─ârile muzicale elaborate de A. Stroe, ╚śt. Niculescu, L. Me╚Ťianu, A. Vieru, M. Brediceanu, D. Ciocan, S. Marcus, N. Br├óndu╚Ö, O. Nemescu, B. Cazimir, C. Cezar, Speran╚Ťa R─âdulescu, Gh. Firca, Fl. Simionescu.
SEMI├ôTIC─é (< fr.) Studiul general al semnelor, ale c─ârei principii au fost formulate de Ch. Peirce ╚Öi dezvoltate ├«n special de Ch. W. Morris (1938). Cuprinde trei p─âr╚Ťi: pragmatica (rela╚Ťia semn-om); semantica (rela╚Ťia semn-semnificat) ╚Öi sintactica (rela╚Ťia dintre semne).
SEMI├ôTIC─é s. f. (< s├ęmiotique, cf. gr. semeiotike < semeion ÔÇ×semnÔÇŁ): v. semiolog├şe.

Semiotic─â dex online | sinonim

Semiotic─â definitie

Intrare: semiotic
semiotic
Intrare: semiotic─â
semiotic─â substantiv feminin
  • silabisire: -mi-o-