SEMINȚÍȘ, semințișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu puieți răsăriți din semințe în mod natural. – Sămânță + suf. -iș.

SEMINȚÍȘ, semințișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu puieți răsăriți din semințe în mod natural. – Sămânță + suf. -iș.

SEMINȚÍȘ, semințișuri, s. n. Loc acoperit cu puieți răsăriți din semințe.

semințíș (rar) s. n., pl. semințíșuri

semințíș s. n., pl. semințíșuri

SEMINȚÍȘ ~uri n. Loc unde cresc seminceri. ~ natural. /sămânță + suf. ~is

semințíș, semințíșuri, s.n. (reg.) 1. (la pl.) diferite soiuri de semințe. 2. (cu sens colectiv) totalitatea puieților de arbori forestieri răsăriți din semințe în mod natural; loc, suprafață acoperită cu acești puieți.. 3. loc acoperit cu puieți semănați; pepinieră.