Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru semințenie

SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Înv.) Seminție, neam. – Sămânță + suf. -enie.
SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Înv.) Seminție, neam. – Sămânță + suf. -enie.
SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Învechit și popular) Neam; seminție. O semințenie de oameni... spun că se trag din satul Săndenii din Transilvania. ȘEZ. IV 16.
semințénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. semințénia (-ni-a), g.-d. art. semințéniei; pl. semințénii, art. semințéniile (-ni-i-)
semințénie s. f. (sil. -ni-e), art. semințénia (sil. -ni-a), g.-d. art. semințéniei; pl. semințénii, art. semințéniile (sil. -ni-i-)
SEMINȚÉNIE s. v. coborâtor, descendent, familie, neam, odraslă, progenitură, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.
semințenie s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NEAM. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

semințenie definitie

semințenie dex

Intrare: semințenie
semințenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e