SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct; p. ext. cultură superficială. – Semidoct + suf. -ism.

SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct; p. ext. cultură superficială. – Semidoct + suf. -ism.

*semidoctísm s. n.

semidoctísm s. n.

SEMIDOCTÍSM s. v. incultură.

SEMIDOCTÍSM s.n. Cultură superficială; stare de semidoct; semidocție; semicultism. [Et. incertă].

SEMIDOCTÍSM s. n. cultură superficială; semidocție. (< semidoct + -ism)

SEMIDOCTISM s. semidocție.

semidoctísm s. n. 1969 Cultură superficială, stare de semidoct v. sfertodoctism (din semidoct + -ism; DN3)