semiconsoană definitie

11 definiții pentru semiconsoană

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă. – Din fr. semi-consonne.
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Semivocală. «I» în cuvîntul «iapă» și «u» în cuvîntul «tablou» sînt semiconsoane.
semiconsoánă s. f., g.-d. art. semiconsoánei; pl. semiconsoáne
semiconsoánă s. f., pl. semiconsoáne
SEMICONSOÁNĂ s. v. semivocală.
SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].
SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)
SEMICONSOÁNĂ ~e f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne
SEMICONSOA s. (FON.) semivocală, (rar) semiconsonantă.
SEMICONSOÁNĂ s. f. (cf. fr. semi-consonne): v. semivocálă.

semiconsoană dex

Intrare: semiconsoană
semiconsoană substantiv feminin