SÉMIC, -Ă, semici, -ce, adj. (Lingv.) Care aparține semelor, privitor la seme, care ia în considerație semele. – Din fr. sémique.

SÉMIC, -Ă, semici, -ce, adj. (Lingv.) Care aparține semelor, privitor la seme, care ia în considerație semele. – Din fr. sémique.

sémic adj. m., pl. sémici; f. sg. sémică, pl. sémice

SÉMIC, -Ă adj. (lingv.) referitor la seme, care ia în considerație semele. (< fr. sémique)

SÉMIC, -Ă adj. (< fr. sémique): în sintagma analiză semică (v.).