SEMIARTICULÁȚIE, semiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație.

SEMIARTICULÁȚIE, scmiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație.

semiarticuláție (-mi-ar-, -ți-e) s. f., art. semiarticuláția (-ți-a), g.-d. art. semiarticuláției; pl. semiarticuláții, art. semiarticuláțiile (-ti-i-)

semiarticuláție s. f. (sil. -mi-ar-) articulație

SEMIARTICULÁȚIE s.f. Articulație între două corpuri care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulație].

SEMIARTICULÁȚIE s. f. articulație între două corpuri, care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. (< fr. semi-articulation)

SEMIARTICULÁȚIE ~i f. tehn. Articulație între două piese, care permite deplasarea lor relativă în lungul unei axe. /semi- + articulație