SEMANTÍSM s. n. Semantică (I 1); p. ext. înțelesul, sensul unui cuvânt. – Din fr. sémantisme.

SEMANTÍSM s. n. Semantică (I 1); p. ext. înțelesul, sensul unui cuvânt. – Din fr. sémantisme.

SEMANTÍSM s. n. Înțelesul, sensul unui cuvînt.

semantísm s. n.

semantísm s. n., pl. semantísme

SEMANTÍSM s. v. accepție, conținut, însemnare, înțeles, semnificație, sens, valoare.

SEMANTÍSM s.n. 1. Înțeles, sens al unui cuvânt. 2. V. semanticism. [< fr. sémantisme].

SEMANTÍSM s. n. semantică (II, 1); (p. ext.) situație a unui cuvânt din punctul de vedere al sensurilor lui. (< fr. sémantisme)

semantism s. v. ACCEPȚIE. CONȚINUT. ÎNSEMNARE. ÎNȚELES. SEMNIFICAȚIE. SENS. VALOARE.

SEMANTÍSM s. n. (< fr. sémantisme): înțeles, sens, semnificație a unui cuvânt.