Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru semantic

SEM├üNTIC, -─é, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studierea sensurilor cuvintelor ╚Öi a evolu╚Ťiei acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpret─ârii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ╚Ťine de semantic─â (I 1), care se refer─â la sensurile cuvintelor; semasiologic. ÔÇô Din fr. s├ęmantique.
SEM├üNTIC, -─é, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studierea sensurilor cuvintelor ╚Öi a evolu╚Ťiei acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpret─ârii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ╚Ťine de semantic─â (I 1), care se refer─â la sensurile cuvintelor; semasiologic. ÔÇô Din fr. s├ęmantique.
SEM├üNTIC, -─é, semantici, -e, adj. (Lingv.) Care ╚Ťine de semantic─â, care se refer─â la sensurile cuvintelor. Cuv├«ntul are o form─â (sonor─â) ╚Öi un sens (├«n╚Ťeles, ├«nsemnare sau, mai rar, accep╚Ťie), un element formal ╚Öi unul semantic. IORDAN, L. R. 37.
semántic adj. m., pl. semántici; f. semántică, pl. semántice
semántic adj. m., pl. semántici; f. sg. semántică, pl. semántice
SEMÁNTIC adj., s. 1. adj. (LINGV.) semasiologic. (Modificări ~ suferite de un cuvânt.) 2. s., adj. (FILOZ.) semanticist. (~ii provin din logica simbolică.)
SEM├üNTIC, -─é adj. Referitor la sensurile cuvintelor; semasiologic. [< fr. s├ęmantique, cf. gr. semantikos < sema ÔÇô semn].
SEM├üNTIC, -─é I. adj. referitor la semantic─â; semasiologic. ÔÖŽ c├ómp ~ = ansamblu de cuvinte aflate ├«ntr-o str├óns─â corela╚Ťie de sens. II. s. f. 1. ramur─â a lingvisticii care studiaz─â sensurile cuvintelor ╚Öi evolu╚Ťia lor ├«n timp; semasiologie. ÔŚŐ sens lexical; (p. ext.) semnifica╚Ťie; semantism. ÔÖŽ ─â artei = ramur─â a semanticii care se ocup─â cu ├«n╚Ťelesul cuvintelor ├«n limbajul literar. 2. parte a semioticii care studiaz─â raportul semnelor cu obiectele desemnate. ÔÖŽ (fil.) ~ general─â = curent ap─ârut la ├«nceputul sec. XX ├«n SUA, care cerceteaz─â limbile ÔÇ×naturaleÔÇŁ mai ales din punct de vedere sociologic ╚Öi pragmatic. 3. (inform.) ansamblul regulilor ce definesc ├«n╚Ťelesul fiec─ârui program, semnifica╚Ťia propozi╚Ťiilor ├«ntr-un limbaj. ÔŚŐ teoria interpret─ârii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< fr. s├ęmantique)
SEM├üNTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de semantic─â; propriu semanticii. Valoare ~c─â. Studiu ~. /<fr. s├ęmantique
semantic a. ce ╚Ťine de semasiologie.
*sem├íntic, -─â adj. (vgr. semantik├│s, d. semaino, ├«nsemn, am ├«nsemnare. V. simandicos). Gram. Relativ la ├«nsemnarea cuvintelor: valoarea semantic─â a unu─ş cuv├«nt. S. f., pl. ─ş. ╚śtiin╚Ťa evolu╚Ťiuni─ş ├«n╚Ťelesurilor. Adv. ├Än privin╚Ťa semantici─ş.
SEMANTIC adj., s. 1. adj. (LINGV.) semasiologic. (Modificări ~ suferite de un cuvînt.) 2. s., adj. (FILOZ.) semanticist. (~ii provin din logica simbolică.)
SEM├üNTIC, -─é adj. (< fr. s├ęmantique, cf. gr. semantikos < sema ÔÇô semn): ├«n sintagmele con╚Ťinut semantic, evolu╚Ťie semantic─â, modificare semantic─â, structur─â semantic─â ╚Öi teorie semantic─â (v.).

Semantic dex online | sinonim

Semantic definitie

Intrare: semantic
semantic adjectiv