SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTOÁRE, semănători, s. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seamănă anumite plante. Peste marea negricioasă a arăturilor, semănătorile treceau în rînduri dese, înlănțuite în uriașe agregate. MIHALE, O. 304.

SEMĂNĂTOR, semănători, s. m. Muncitor agricol care seamănă. Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28.

semănătoáre1 (mașină) s. f., g.-d. art. semănătórii; pl. semănătóri

semănătoáre2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre

semănătór s. m., pl. semănătóri

semănătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. semănătórii; pl. semănătóri

semănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre

semănătór s. m., pl. semănătóri

SEMĂNĂTOÁRE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

SEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

SEMĂNĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru semănat. /a semăna + suf. ~toare

SEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor

semănător m. cel ce seamănă. ║ n. mașină de semănat.

semănătoáre f., pl. orĭ. Mașină de semănat. – În est să-.

semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.

SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.